Când eram într-o relație, lumea mă întreba „Și când vă căsătoriți?”. După ce m-am căsătorit, lumea mă întreba „Și când faceți un copil?”. În ziua în care am născut, la maternitate, cineva m-a întrebat „Și pe când al doilea copil?”. Repet: în-ziua-în-care-am-născut. Apoi, întrebarea asta a tot continuat ani și ani de zile. Continuă și acum. Toată lumea voia să știe CÂND mai fac un copil, fără să se gândească câtuși de puțin la DE CE NU mai fac un copil. După ce am divorțat, „întrebarea aia” s-a transformat în „Și pe când o nouă relație?”. Care, după cum bine bănuiți, se va transforma la un moment dat în „Și pe când nunta?”. Și tot așa.

Acum, am și eu o întrebare: de ce suferim de indiscreție cronică și vrem să știm nu dacă, ci când își va îndeplini cineva așa-zisele „îndatoriri față de societate”, fără să ne pese câtuși de puțin de ce înseamnă fericirea pentru acel om și fără să-i respectăm intimitatea și deciziile, indiferent care sunt ele?

Pe mine mă omoară încântarea asta a oamenilor care îți spun pur și simplu să faci un copil, de parcă l-ai crea din plastilină și l-ai da lor să aibă grijă de el. Toată lumea vrea să știe când faci sau mai faci un copil, fără să se gândească măcar un pic la greutatea unei astfel de întrebări și la efectul pe care îl poate avea asupra ta. Pentru că motivele pot fi diverse: probleme de sănătate grave, infertilitate, depresie, situație financiară, vârstă, pentru că pur și simplu nu vrei să faci sau să mai faci un copil. Și, mai presus decât orice, există motivul suprem pentru care nu ar trebui să întrebi niciodată o femeie CÂND va face un copil: PENTRU CĂ NU E TREABA NIMĂNUI! Serios, nu e treaba mea să întreb o femeie când va face un copil, când se va mărita sau alte întrebări intime despre viața ei.

Poate o femeie vrea să aibă un singur copil sau nu vrea să aibă niciunul. E perfect treaba ei. Poate că o femeie ar vrea, dar nu poate să aibă copii. E treaba ei, nu a ta. Și sunt destui care întreabă. Nu mai fi și tu încă unul pe lista lungă! Poate o femeie se simte bine într-o relație, fără să simtă nevoia să se mărite. E treaba ei. Poate o femeie nu e în nicio relație, dar se simte al naibii de bine așa momentan. E fix treaba ei. Nu a ta. Nu a mea. Nu a nimănui altcuiva. Și repet ce am mai zis de atâtea ori: Dacă ești „single”, nu înseamnă că ești și singură, da?

Una dintre întrebările pe care le-am primit cel mai des după divorț a fost „Te mai măriți vreodată?”, acompaniată imediat de „Mai vrei să ai de-a face cu bărbați?”. Și eu îmi las un pic capul într-o parte și încerc să înțeleg atât logica întrebărilor, cât și ce ar trebui să răspund. E clar că acum nu-mi arde absolut deloc de măritiș și cel mai probabil că nu aș mai face-o. Dar de la asta până la a nu mai avea relații și la a nu mai vrea să am de-a face cu bărbații e cale lungă. Nu am nimic cu bărbații, doar că acum nu simt nevoia unei relații serioase. Și nici nu cred că ar fi „fair” față de acel cineva nou din viața mea. Pentru că după un divorț ai nevoie de o perioadă în care să te redescoperi, să îți vindeci rănile, să treci peste tot, să accepți, să ierți, să îți regăsești echilibrul, să te regăsești pe tine, să îți acorzi timp. Să fii tu bine cu tine.

Acum e perioada în care mă bucur de mine. Nu mă gândesc deloc că nu voi mai fi niciodată într-o relație. Pentru că viața de abia acum începe. Și vorba aia, „sunt tânără și mișto”. Când va veni, va veni. Nu mă grăbesc nicăieri. Nici nu îmi este frică să încep la un moment dat o relație. Pentru că acum știu cum să iau lucrurile așa cum sunt și să mă bucur de ce am. La fel cum nu mă gândesc să caut cu ardoare ceva acum neapărat. Pentru că sunt bine cu mine. Sau cel puțin la asta lucrez acum.

Iau viața ușor, așa cum vine, mă bucur de tot ce apare în fiecare zi, mă bucur de mine și de copilul meu, îmi știu prioritățile și sunt recunoscătoare pentru tot ce am acum. Oricum, ajungi la un punct în viață în care se aplică vorba aia cu „what you see is what you get” și nu mai ai nici chef, nici stare să impresionezi, să accepți lucruri pe care nu le-ai accepta în mod normal, să fii ceea ce nu ești, doar„ ca să fie bine”. Pentru că de la un punct încolo în viață înveți ce înseamnă cu adevărat „să fie bine”. Și de abia atunci încetezi să te mai întrebi, pe tine sau pe ceilalți, „CÂND?”.

Foto: Fotograf Irina Mocanu Studio