Ziua de ieri a fost una cu multe emotii. De dimineata imi venea sa mut acele ceasului direct la 15:20, cand aveam programare la medic, pentru ca nu mai suportam asteptarea. Iar pana la ora mult asteptata, toate intalnirile mele cu clientii au fost diferite fata de cum sunt de obicei, deoarece mintea mea fugea inevitabil la clipa in care imi voi vedea bebele din nou in burta, de data aceasta mai dezvoltat, si, foarte important, voi afla daca e sanatos si, mai ales, daca va fi fata sau baiat.

Si culmea, asa se intampla cand esti emotionat, a fost prima data cand doamna doctor a intarziat 10 minute, care, bineinteles, au parut cele mai lungi 10 minute posibile. Iar pe hol auzeam vorbind mamici, care spuneau ba ca e mai bine cu fata, ba ca e mai bine cu baiat, fiecare aducand argumente si dezavantaje. Ma gandeam incontinuu „Fie ce-o fi, dar sa fie sanatos”.

Am intrat, m-am intins pe pat si am asteptat. Am vazut bebele ca acum e mai mare, ca are toate organele dezvoltate normal, ca totul e perfect. Doar ca nu ne arata ce este. Culmea, statea turceste, cu corpul un pic aplecat in fata, ca pentru rugaciune si cu spatele la noi. Asa ca am inchis ochii si i-am zis „Hai, bebe, mami si tati vor sa afle acum daca esti fata sau baiat! Hai, intoarce-te un pic la noi ca sa vada doamna doctor ce trebuie”. Si in acel moment, bebele nostru s-a intors, si-a lungit picioarele si ne-a aratat, parca raspunzandu-mi la rugaminte: „Mami, sunt fetita!”.

Sotul meu e in delir. Asta si-a dorit dintotdeauna si acum visul i se indeplineste. Am iesit de la medic cu ochii inlacrimati si plini de bucurie si am inceput sa ne sunam familia si prietenii apropiati ca sa impartasim cu ei marea veste.

E un sentiment pur si simplu minunat! Asa ca de acum putem incepe in sfarsit listele cu nume si decorarea camerei.

Foto: thebookwormwife.com