Am ajuns și la a treia metaforă legată de relațiile publice. Promit să fie ultima … cel puțin pe săptămâna asta. Dacă am asemănat arsenalul de PR cu o geantă și m-am luat de oamenii care susțin că lucreză în domeniu, dar se bazează doar pe ce le spune horoscopul în ziua respectivă, a venit vremea să ating și subiectul mămicilor. Așadar, astăzi voi vorbi despre sarcină din prisma PR-ului.

Da, știu că ați ridicat deja din sprânceană, dar vă voi explica. Una dintre prietenele mele este extrem de workaholică și se gândește doar la carieră. Problema e că a rămas însărcinată. Așa că, momentan, toată sarcina a devenit un proiect cu scop, obiective și activități, cu strategie de comunicare și PR, la care ea muncește de zor, așa cum e obișnuită. Îmi și imaginez ”folderele” ei de la job transformându-se în etichete de genul ”Băiță copii”, ”Relația copil-părinte” sau ”Rețete bebeluși”.

Oare așa suntem noi, oamenii din PR? Workaholici, transformând orice activitate zilnică în strategii de comunicare, și combinând cu succes creativitatea cu organizarea?