Cu siguranță știi melodia „American Pie”. Și sper din tot sufletul nu doar că știi că varianta Madonnei e un cover, ci și că originalul îi aparține lui Don McLean și că spune una dintre cele mai triste povești: povestea reală de pe 3 februarie 1959, atunci când 3 dintre cei mai influenți artiști rock`n`roll ai momentului au murit într-un accident de avion. De atunci, ziua de 3 februarie rămâne „Ziua în care muzica a murit”.
Cine erau cei 3 artiști?
Buddy Holly avea 23 de ani în momentul accidentului și devenise deja unul dintre cei mai influenți artiști ai perioadei, dar și a istoriei muzicii, pentru că Buddy și-a pus amprenta pe multe nume mari, printre care Bob Dylan, The Beatles sau The Rolling Stones. Unele dintre cele mai renumite piese ale sale sunt Everyday, Maybe Baby, Peggy Sue și That`ll be the day, în care are următorul vers: „Aceea va fi ziua în care voi muri”.
Ritchie Valens avea doar 18 ani atunci când a murit, dar reușise în doar cele câteva luni de carieră să devină o legendă rock`n`roll. Sunt sigură că știi foarte bine piesele lui We belong together, Donna și, bineînțeles, La Bamba. Ascensiunea lui, precum și tragicul accident au făcut subiectul filmului La bamba, pe care ți-l recomand.
The Big Bopper era cel mai în vârstă dintre cei trei artiști și avea 29 de ani la data prăbușirii avionului. Era și singurul dintre cei trei care avea acasă o familie. În toți acești ani, a reușit să facă foarte multe lucruri, de la o carieră strălucită în radio, până la cea de muzician cu numeroase albume și hituri în topurile de profil. Cea mai cunoscută piesă a sa este Chantilly Lace.
Pe 23 ianuarie 1959, mai mulți artiști rock`n`roll au plecat în turneul național numit Winter Dance Party. Printre ei, Buddy Holly, Ritchie Valens și The Big Bopper. Călătoreau cu autobuzul din localitate în localitate și cucereau fiecare public, chiar dacă turneul era extrem de obositor și de solicitant. Pe 2 februarie, când aveau concert în Iowa, autobuzul s-a defectat, așa că Buddy a închiriat un avion de mici dimensiuni, care putea să îi ducă pe trei dintre ei către Minnesota, următoarea destinație din turneul lor.
Cum au murit?
Inițial, locurile din avion erau rezervate pentru Buddy Holly, cel care a închiriat avionul, și doi dintre prietenii lui muzicieni, Waylon Jennings și Tommy Allsup. În urma insistențelor lui Ritchie, Allsup și Ritchie Valens și-au negociat un loc în avion prin banala metodă de a da cu banul. A „câștigat” Ritchie. Aceeași metodă urma să fie folosită și între Jennings și Bopper, însă pentru că Bopper era răcit bocnă și nu ar mai fi rezistat încă un drum cu autobuzul, Jennings i-a cedat de bună voie locul în avion. Era supărat că urma să călătorească iar cu acel autobuz infect, care se putea strica din nou în orice moment. Așa că atunci când Buddy a râs de el și i-a urat să i se strice din nou autobuzul, Jennings s-a enervat și le-a spus pasagerilor că speră să li se prăbușească avionul. A regretat cuvintele acelea pentru tot restul vieții sale, mai exact până la vârsta de 64 de ani, după o fascinantă carieră în muzica country, când a murit în somn din cauza unor complicații cauzate de diabet.
În noaptea de 2 spre 3 februarie, Buddy Holly, Ritchie Valens și The Big Bopper au urcat în avionul de mici dimensiuni, crezând că pilotul îi va duce spre următorul concert. Din păcate, pe 3 februarie dimineața, rămășițele avionului au fost găsite într-un lan de porumb. Avionul se prăbușise și toți cei trei artiști muriseră pe loc.
În urma accidentului, în amintirea celor trei artiști, au fost ridicate mai multe monumente, au fost scrise melodii, s-au făcut filme sau au fost apariții tematice în filme. Însă cei trei artiști rock`n`roll au rămas în istorie și în inimile noastre atât prin muzica lor, cât și prin povestea aceasta. O poveste care ne va aminti întotdeauna că 3 februarie este ziua în care muzica a murit și că ar trebui să ne trăim fiecare clipă cât mai intens. Pentru că viața se poate opri în orice secundă.
[…] Ritchie Valens – 13 mai 1941 – 3 februarie 1959. Despre faimosul creator al și mai faimoasei piese La Bamba am scris mai multe în articolul Ziua în care muzica a murit. […]