Mi-am adus aminte de o povestire din liceu, spusă de una dintre profesoarele mele de științe sociale. Ceva despre cum a fost creată lumea cu fiecare planetă în parte și cum, după o vreme, s-a făcut analiza fiecărei populații. Fiecare planetă prosperase și înflorise, așa că era trecută acum în „caietul bun”. Când s-a ajuns la analiza oamenilor de pe Pământ, la început totul părea pozitiv, cu semne clare de dezvoltare și înflorire, așa că au fost trecuți și ei pe „caietul bun”. Până când… cei care făceau analiza și-au dat seama că tot ce creaseră și inventaseră oamenii până atunci era folosit greșit, împotriva lor, cu foarte multe gafe din partea omenirii. Și atunci, au fost tăiați din „caietul bun” și trecuți pe… „celălalt caiet”. Pentru că oamenii pot face niște chestii extrem de stupide, așa cum ne-a demonstrat și istoria în nenumărate rânduri.

Astăzi, vă povestesc despre o carte care ne demonstrează încă o dată exact lucrul ăsta! Și vai, cât de tare mi-a plăcut cartea asta! E fix genul acela de carte pe care o iubesc, care vorbește despre istorie într-o manieră cu totul aparte. Iar Tom Phillips, jurnalist și umorist de profesie, o face într-un stil plin de ironie, care vă va face să savurați cartea de la început până la final.

Tom a scris Oamenii în 2018, iar în 2019 a fost publicată și în România, la Editura Trei. Și pun pariu că dacă Tom Phillips va scrie o nouă ediție revizuită în perioada următoare, va trece acolo și fenomenul Coronavirus.

Dar, până atunci, să vă spun cum e cartea Oamenii. O scurtă istorie despre cum am stricat totul și de ce v-o recomand! Ei bine, cartea asta explică cu multe exemple captivante cum au dat oamenii greș de-a lungul istoriei și cum specia noastră nu devine, din păcate, mai înțeleaptă odată cu trecerea timpului. Oamenii trece în revistă cum au fost luate cele mai proaste decizii, cum au dispărut civilizații, monumente sau specii, cum au fost puse în aplicare politici guvernamentale care au dat greș, cum nu am profitat cum trebuie de tehnologie, cum au luat conducerea dictatorii sau cum au pornit războaie fără noimă.

Să vă dau câteva exemple din carte:

  1. Nohmul, o mare piramidă mayașă, cea mai frumoasă ruină mayașă din Insulele Belize, a fost dărâmată de niște constructori, pentru că aveau nevoie de pietriș, ca să repare drumurile din apropiere;
  2. Țânțarul-tigru asiatic, un țânțar cu un potențial imens de răspândire a bolilor, a fost transportat din greșeală din Japonia în America în niște cauciucuri uzate;
  3. Țarul Petru al lll-lea, obsedat să se joace cu soldățeii, a trimis în fața Curții Marțiale un… șobolan, acuzându-l că i-a ros una dintre jucării;
  4. Între 1940 și 1950, guvernul din Quebec a oferit grupurilor religioase subvenții ca să aibă grijă de orfani și de persoane bolnave mintal. Dar pentru că subvenția pentru bolnavii mintali era dublă față de cea pentru orfani, mii de orfani au fost diagnosticați fraudulos cu boli mintale;
  5. În 1731, niște corsari spanioli au tăiat urechea unui căpitan de vas, ceea ce a dus la un război între Marea Britanie și Spania, care a durat mai bine de zece ani și care s-a soldat cu zeci de mii de morți;
  6. Louis-Antoine de Bougainville era un explorator care, deși a devenit primul francez care a făcut ocolul Pământului pe mare, a ajuns până la Marea Barieră de Corali, dar de-acolo s-a întors, ratând descoperirea Australiei;
  7. Carl Wilhelm Scheele a fost un chimist suedez care a descoperit mai multe elemente din tabloul periodic, printre care oxigenul, bariul și clorul. Scheele avea prostul obicei de a gusta noile descoperiri, așa că în 1786 a murit, intoxicat cu plumb, acid fluorhidric și arsenic.

De la Lucy, prima noastră strămoașă care a căzut din copac și a murit, până astăzi, când Statele Unite ale Americii sunt conduse de un mogul de televiziune, Tom Phillips trece prin cele mai importante momente din istoria lumii, demonstrând cât de stupide pot fi deciziile pe care le iau uneori oamenii.

Cartea se încheie în mod ironic, cu fotografia lui Donald Trump, semn că Phillips nu este prea încrezător la un drum spre mai bine al omenirii de acum.

Cu toată explorarea, tot progresul, toate visurile și marile concepte, iată unde sfârșim: prizonieri pe propria planetă, într-o închisoare pe care ne-am construit-o din propriile deșeuri.

Indiferent ce ne rezervă viitorul, indiferent ce schimbări năucitoare vor apărea anul viitor, în următorii zece ani sau în secolul următor, pare verosimil că vom face în continuare practic aceleași lucruri. Vom da vina pe alții pentru suferințele noastre și ne vom construi lumi fantastice complicate, în așa fel încât să nu trebuiască să ne gândim la păcatele noastre. Ne vom îndrepta spre lideri populiști după crizele economice. Vom face pe dracu` în patru pentru bani. Vom ceda mentalității de grup, obsesiilor și distorsiunii de confirmare. Ne vom spune că planurile noastre sunt foarte bune și că n-are ce să nu meargă bine.

Sau… poate că nu? Poate că acesta este momentul când ne schimbăm și începem să învățăm din istorie. Poate că e doar pesimism și, oricât de tâmpită și deprimantă poate părea lumea astăzi, în realitate omenirea devine mai înțeleaptă și mai informată, iar noi suntem suficient de norocoși și trăim zorii unei noi epoci în care n-o dăm în bară. Poate chiar avem capacitatea de a fi mai buni.

Poate că, într-o bună zi, ne vom urca într-un copac și nu vom mai cădea.