Tocmai m-am întors dintr-o altă vacanţă de vis în Grecia. De data aceasta am fost în Nord, mai exact în Thessaloniki şi în Halkidiki.

Am plecat din Iaşi pe 11 şi am ajuns în staţiunea Oreokastro din Salonic pe 12 dimineaţa, după multe aventuri cu maşina. Auzisem enorm de multe povestiri despre tranzitarea Bulgariei cu maşina şi eram destul de speriaţi, mai ales că am traversat-o noaptea. GPS-ul nu a fost întotdeauna de partea noastră, de cele mai multe ori nereuşind să găsească străzile infecte ale Bulgariei, iar ploaia continuă şi lipsa de electricitate de pe străzi au sporit spaima noastră.

Am ajuns într-un final la Hotel Tania din Oreokastro, Salonic şi după un duş lung şi un mic dejun copios nu am putut refuza un somn adânc de câteva ore bune. Un mod foarte bun de a-ţi începe o vacanţă, nu? Bineînţeles că nu am putut să dormim prea mult pentru că eram nerăbdători să vizităm împrejurimile aşa că ne-am urcat din nou în maşină şi am dat bice la excursii.

Am vizitat toate monumentele Salonicului şi ne-am bucurat de marea extrem de curată şi de peisajul superb din preajma Turnului Alb. Am combinat plimbările prin muzee cu micile cumpărături din agitatul Salonic şi cu viaţa de noapte din cluburile greceşti.

Într-o zi am mers în zona de munte unde am văzut o rezervaţie de urşi exrem de bine îngrijită şi cu angajaţi mai mult decât implicaţi în ceea ce făceau. Rezervaţia era în vârful muntelui, iar până acolo treceai pe lângă nişte peisaje absolut superbe. Chiar înainte de a ajunge în rezervaţie, intrai într-un sătuc făcut numai din piatră: case, alei, garduri … absolut tot din piatră. Bine, la noi se putea numi cartier rezidenţial, însă acolo era un simplu sătuc de munte, cu oameni primitori şi preţuri pe măsură.

Am mers şi la cascade unde am văzut din nou oraşul de sus şi ne-am putut bucura de picurii reci de apă care ne-au mai răcorit căldura provocată de cele peste 35 de grade de afară.

În altă zi am mers cu vaporaşul pe mare şi am văzut ce înseamnă viaţa pescarilor din zonă. Am mers alături de pescăruşi iar din când în când mai săreau câţiva peşti direct pe vas. Am oprit lângă un vas de pescari care pescuiau stridii şi care ne-au explicat întreg procesul. Mai mult, chiar ne-au dat să mâncăm stridii crude. După câteva minute de scepticism, am acceptat provocarea, însă nu pot spune că a fost una dintre cele mai plăcute experienţe, stridia crudă fiind extrem de sărată şi destul de neplăcută la gust.

După câteva zile de expediţii în împrejurimile Salonicului, ne-am mutat de la hotel într-un camping din Halkidiki cu cortul, şi anume Thalatta Kalamitsi Village Camp. Sincer, am fost şocaţi de ce am văzut acolo: apă curată şi caldă ca în cadă în care puteai să vezi nisipul şi peştişorii, nici un gunoi în apă sau pe plajă, un camping amenajat şi bine securizat în care puteai să îţi laşi geanta cu bani pe plajă şi să mergi să faci un duş liniştit, să îţi laşi cortul deschis, să te saluţi cu toată lumea de parcă ar fi un mic orăşel. Ca să nu mai zic de peisaj care era absolut superb.

Erau extrem de multe rulote şi corturi bine gospodărite, de parcă stăteau acolo dintotdeauna. Aveau până şi ghivece de flori şi gărduleţ în jurul lor. Pe lângă plaja curată, bine amenajată, campingul mai oferea servicii ca: un club pentru copii cu parc de distracţie şi filme proiectate în fiecare seară, căsuţe pentru cei care nu vor să stea în cort sau în rulotă, piscină, restaurante, magazine, cameră de jocuri. Mai multe informaţii despre campingul Thalatta Kalamitsi puteţi afla direct de pe siteul lor la adresa www.thalattacamp.gr

A fost o vacanţă extrem de relaxantă în care am reuşit să îmi încarc bateriile şi să mă pregătesc pentru a face faţă provocărilor din România. Săptămâna viitoare plec la Mamaia cu treabă … sunt curioasă să analizez diferenţele dintre plaja românească şi cea grecească la o diferenţă de o săptămână.