Ca o continuare la postul anterior …

Cu voce timidă și cu ochii plini de așteptare, micuțul îl privește pe tatăl său și întreabă:

– Tăticule, cât câștigi pe oră?

Tatăl, preocupat și cu un zâmbet sever, răspunde:

– Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine. Nu mă mai deranja, te rog!

Copilul insistă:

– Dar, tăticule, spune-mi cât câștigi pe oră?!

Reacția tatălui, la fel de severă, dar totuși, ca sa fie lăsat în pace, răspunde:

– Cinci dolari.

Atunci copilul îl intreabă:

– Tata, poți să-mi dai doi dolari, te rog?

La această întrebare, tatăl se supară și cu multă bruschețe îi spune:

– Acesta este motivul pentru care ai vrut să știi cât câștig pe oră? Du-te în camera ta și culcă-te, că trebuia deja să dormi! Și să nu mă mai deranjezi… băiat profitor!…

Un pic mai tarziu, stând îngândurat în fața televizorului, tatăl reflectă puțin la discuția cu băiatul său. Se simte puțin vinovat și realizează că a fost prea dur cu el. Se gândește că poate cel mic are nevoie de bani să cumpere ceva de mare interes pentru el și-și face mustrări de conștiință că l-a repezit. Se ridică și pleacă spre camera copilului, deschide ușa ușor, bagă capul și vede că cel mic încă nu a adormit. Intră în cameră și îl întreabă cu voce scazută:

– Dormi, fiule?

– Nu, tată…

– Uite, fiule, ai aici cei doi dolari pe care i-ai cerut…

Băiatul întinse mânuțele și luă banii și, luminându-se la față, spuse:

– Multumesc, tăticule!

Și băgând mânuța sub pernuță mai scose trei dolari. Și îi spuse tatălui său:

– Tăticule, acum sunt fericit… am deja cinci dolari.

– Bine, fiule. Acum, spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani? îl intrebă tatăl curios.

Copilul răspunse, cu ochii strălucitori:

– Tăticule, ai putea să-mi vinzi o oră din timpul tău?