Știu, știu, știu! O să spuneți că am înnebunit de-a dreptul! Cum adică să nu am talent la scris, când eu îmi câștig, până la urmă, pâinea din scris? Cum o să se mai înghesuie oamenii să primească texte de la mine pe bani, dacă eu susțin sus și tare că nu am, dom`le, talent la scris? Bine, hai că vă explic, ca să vă liniștiți că nu am luat-o razna! Cel puțin nu de tot! Încă!

Ok, toată lumea îmi spune că am talent la scris! Primesc aproape în fiecare zi feedbackuri și mesaje de la cititorii mei și de la clienții mei, care îmi transmit în mare cam aceeași idee: „Se vede că ai talent la scris!”. Bineînțeles, toate cuvintele lor mă ung la suflet și mă ajută să scriu tot mai mult și mai bine. Dar… mi-am dat eu seama, citind toate aceste feedbackuri și analizând un pic traiectoria mea profesională, că nu e neapărat vorba despre talent „în propoziție”. Poate ziceam că am talent când eram la liceu și scriam cu pieptul umflat la ziarul școlii. Sau când eram la facultate și aveam deja joburi în scriitură. Dar dacă mă uit acum la textele de atunci, îmi pun mâinile în cap, pentru că e clar că le lipseau ceva: exercițiul! Și cu siguranță voi spune același lucru despre textele mele de acum peste 10, 20, 30 de ani, cât m-o mai ține „penița”. Pentru că atunci voi avea și mai mult exercițiu.

Nu am ajuns aici doar cu talent! Sunt de părere că degeaba ai talent, dacă nu îl „condimentezi” cu pasiune și, mai ales, cu perseverență! Se știu atâtea cazuri de oameni care au descoperit la diferite vârste că le place să facă ceva anume. Până ce nu încerci, nu ai de unde să știi dacă îți place ceva! Mulți vor spune că degeaba încearcă, pentru că nu sunt buni la asta. Hai să vă spun un secret: Nimeni nu e bun la început! Nu i-a ieșit nimănui din prima și majoritatea oamenilor au reușit pe parcurs să ajungă la nivelul dorit. Cum au reușit? Nu au renunțat la visul lor, la pasiunea lor, la obiectivul lor! Au exersat în fiecare zi! Până și cei mai mari sportivi, artiști sau profesioniști în diferite industrii sunt la un nivel înalt acum pentru că au lucrat în fiecare zi la ei și la „talentul” lor.

Este o întâmplare reală pe care o tot povestesc în discursurile mele sau în trainingurile de dezvoltare personală și care se potrivește de minune cu articolul meu de azi. Un mare CEO din State angajează o nouă secretară. O roagă să întocmească o scrisoare pentru un partener de afaceri, îi dă ideile care trebuie să se regăsească în text și îi spune să îi aducă scrisoarea să o citească, atunci când e gata. După ce termină de scris, secretara îi aduce scrisoarea. Șeful îi spune să o lase pe birou și să se întoarcă la muncă. După vreo jumătate de oră, o cheamă din nou în birou și îi spune să mai lucreze un pic la scrisoare, pentru că… îi mai trebuie ceva. Femeia ia scrisoarea, o recitește și începe să o rescrie. O aduce din nou la șeful ei, acesta îi spune iar să o lase pe birou și să se întoarcă la muncă. După vreo altă jumătate de oră, faza se repetă. Și se repetă așa de vreo zece ori. Într-un final, secretara vine cu scrisoarea și cu speranța că acum e în sfârșit ceea c trebuie. Șeful se uită la femeie, îi spune să i-o înmâneze și o anunță cu zâmbetul pe buze: „Acum am să o și citesc!”. Șocată să afle că până atunci șeful ei nici măcar nu s-a sinchisit să îi citească textul, dar a pus-o să rescrie de 10 ori scrisoarea, femeia a înțeles totuși că ultima variantă era net superioară primei forme. Lecția ei din acea zi s-a încununat cu mesajul pe care șeful ei îl avea scris pe plăcuța de pe biroul lui: „Perseverează! Perseverează! Perseverează!”.

Știm toți celebrele vorbe ale lui Confucius care spun că dacă faci ceea ce îți place, nu vei mai munci o zi în viața ta! E drept și o cunosc și eu prea bine! Când scriu, nu simt că muncesc așa cum percepe lumea munca în general. E sentimentul minunat pe care îl ai atunci când știi că lași ceva bun în urma ta, că faci ceea ce îți place și dai 100% din tine. Ce a uitat Confucius să menționeze la vremea lui este perseverența. Pentru că fără perseverență, fără exercițiu, fără pasiune, riști să nu te mai dezvolți, să nu mai fii chiar atât de bun precum credeai că ești și să rămâi, din păcate, în zona de confort.

Așa că pot să spun că nu am neapărat talent la scris. Dar am o pasiune nestăvilită pentru scris, iubesc să scriu și exersez asta în fiecare zi! Rezultatul muncii mele nu este doar talent pur. Este muncă, este pasiune, este exercițiu! Faceți și voi ceea ce vă place și exersați în fiecare zi pentru pasiunea voastră! Pentru că puteți și voi să vă duceți visul și pasiunea acolo unde vi le doriți! Și nu uitați: perseverați, perseverați, perseverați!

Foto: Fotograf Irina Mocanu Studio