Astazi va invit sa faceti cunostinta cu familia Girmacea-Nicusan: Ioana, Razvan si fiul lor, Robert, de 13 luni, reprezentata azi de Ioana, o mama dedicata ce ne dezvaluie cate putin din viata noua de parinte:

1. Ati ales o maternitate privata in locul celei de stat. De ce si ce sfaturi aveti pentru viitoarele mame care inca nu stiu ce sa aleaga?
Cred ca o astfel de decizie e mult gandita de fiecare mama si familie in parte, de aceea sfaturi nu as da. Pentru mine a contat foarte mult sa stiu ca ma duc cu un singur gand la maternitate, sa imi fie mie bine si copilului meu. Am fost cat se poate de multumita de absolut fiecare detaliu. Am avut contractul semnat din timp, toate conditiile discutate si clarificate, intalniri anterioare cu fiecare dintre medicii specialisti implicati pentru a discuta orice curiozitate sau ingrijorare, curs de alaptare, instruiri cat am stat in maternitate despre cum sa imbaiem si ingrijim bebelusul dupa ce ajungem acasa, lista cu ce produse e bine sa folosim si sa avem la indemana etc. Pentru mine a fost o experienta foarte placuta si ma bucur ca pot privi in urma si spune asta.

2. Multi oameni acuza parintii care le fac pagina de Facebook copiilor lor, pe motiv ca ii priveaza de intimitate pentru cand vor creste mari. Voi ati facut o astfel de pagina pentru baietelul vostru, Robert. Ce aveti de spus „in apararea” voastra?
Robert are pagina de Facebook si ne bucuram din cand in cand sa putem impartasi cu cei care ne cunosc momente mai interesante din evolutia lui. De cand s-a nascut, fiecare ruda sau cunostinta cu care vorbim ne intreaba de el. Nu am postat clasice poze in pielea goala cu care ne faceau de rusine parintii nostrii aratandu-le tuturor. Intimitatea nu e ceva ce se pierde la iesirea din casa sau la postarea unor poze pe internet, suntem siguri ca din sapte milioane de romani care au cont pe Facebook sunt si care stiu sa si-o pastreze.

3. Care sunt cele mai importante 5 lucruri pe care trebuie sa le stie un viitor parinte despre sarcina, nastere si cresterea copilului?
Cinci lucruri… Despre sarcina, intai atentie la alegerea unui medic in care sa aveti incredere pentru supervizarea sarcinii, preia mult din ingrijorarea de pe parcurs. Atentie la recomandarile sale, la alimentatie si la odihna. De asemenea, conteaza predispozitia genetica a mamei si starea fizica de dinaintea sarcinii. Eu va scriu acum pregatindu-ma pentru o operatie de hernie ombilicala, amintire de la sarcina, si ma gandesc ca poate era bine sa-mi intreb medicul daca sa port o centura in ultimele luni. Despre nastere nu am ce spune. E o experienta foarte personala, fiecare o traieste diferit. In cazul meu a fost cezariana din motive medicale si dupa cum spuneam si mai devreme, ma gandesc doar cu placere si bucurie la zilele acelea. Iar despre cresterea copilului, mi-am dat seama, destul de greu si in destul de mult timp, ca „It takes a village to raise a child” si ca e ok sa fie asa. Credeam ca trebuie sa ne descurcam doar noi doi si sa si zambim toata ziua. Dar nu. Familia restransa e o inventie moderna, nu o realitate a speciei noastre. Asa ca acum suntem o familie extinsa si ne-stresata, mama mea sta majoritatea timpului la noi si speram sa gasim si o bona cu care sa putem colabora urmatorii 4-5 ani.

4. Inainte erati amandoi persoane foarte active. Cine e mai implicat acum in „statul acasa” si cum arata o zi din viata voastra acum fata de inainte?
Activi incercam sa fim in continuare amandoi si amandoi lucram de acasa. Aici e dificultatea cea mai mare, pentru ca Robert are 13 luni deja, merge singur si ne cauta prin casa pentru ca vrea sa ne jucam sau pur si simplu sa il luam in brate. In acelasi timp, aici e si avantajul cel mai mare, pentru ca suntem mereu prezenti, amandoi, si a fost chiar de la inceput important pentru noi sa ii satisfacem orice nevoie, fie ea fiziologica sau emotionala. In felul acesta a fost mereu linistit, vesel si jucaus, a dormit bine noptile si nu a avut probleme de sanatate. Cum arata o zi acum? Plina si scurta fara sa apucam sa ne dam seama cum trece. Cateodata ne deranjeaza lucrul asta, dar sunt singura ca inainte nu radeam atat de mult

5. Multe proaspete mamici aduc in discutie depresia postnatala. De ce apare ea si cum poate fi combatuta?
Nu stiu. Nici ce este, nici care e mecanismul fiziologic si psihologic, nici cum se fuge sau daca se fuge de ea. Ce stiu e ca poate fi o afectiune foarte grava si e bine ca membrii familiei sa fie atenti la eventuale semne si sa se informeze despre cum sa ajute sau sa intervina. Oricum, nu e o regula si nu se manifesta la fel pentru fiecare persoana. Am incercat sa imi dau seama daca am trecut in lunile de dupa nastere prin asa ceva si nu am reusit sa constientizez decat un fel de depresie legata de faptul ca am simtit ca mi-am pierdut identitatea, ca nu imi mai gasesc timp pentru aproape nimic din activitatile obisnuite de dinainte. Si e normal, dureaza pana ne constientizam noul ritm si ne reajustam asteptarile de la viitorul nostru. Cand nu ne stresam ca trece timpul, ne bucuram de fiecare zi.