Când eram în liceu am învăţat cele mai esenţiale reguli de bune maniere de la dirigentele meu de limba şi literatura română. Atunci unele dintre ele mi se păreau extrem de amuzante, iar unele chiar lipsite de sens.

Cu trecerea anilor, luând contact cu atât de mulţi oameni, mi-am dat seama că acele lecţii de dirigenţie erau de fapt baza pe care ar trebui să o ştie toată lumea. Însă se pare că nu e chiar aşa, majoritatea alegând să meargă după val.

Voi face din nou referire la ţara visurilor mele, Japonia, numită de altfel şi „ţara politeţii”, deoarece acolo se fac cursuri speciale cu privire la bunele maniere şi mai ales la procesul de oferire şi primire a unui cadou. Şi sincer sper ca la noi să nu rămână simple ore de dirigenţie care poate nu vin în cel mai bun moment de conştientizare pentru un adolescent.

Să stabilim câteva lucruri esenţiale:

• Punga de cafea sau sticla de whisky oferite unui doctor care urmează să te trateze, unui profesor care nu te trece la examen, unui funcţionar care se ocupă de taxele tale nu reprezintă un cadou. E mită şi nu e deloc politicos;
• Dacă nu oferi un cadou din inimă, ci doar pentru că trebuie, se va vedea, iar efectul va fi mult mai negativ decât dacă nu ai fi oferit nimic;
• Interesează-te de personalitatea celui căruia îi faci un cadou. Nu îi cumpăra cuiva un CD cu Nicolae Guţă doar pentru că ţie îţi place, dacă el este un împătimit al jazz-ului;
• Dacă ai o situaţie financiară foarte bună nu înseamnă că trebuie să faci cadouri zilnic şi oricui. Se va înţelege că vrei să îi cumperi pe toţi iar relaţia cu siguranţă nu va mai fi una de prietenie;
• Dacă nu cunoşti foarte bine persoana căreia vrei să îi faci un cadou şi sunteţi de abia în faza de tatonare a relaţiei, nu îi cumpăra articole de îmbrăcăminte sau cosmetice. E prea personal;
• Nu da dedicaţii pe cărţile pe care le oferi … decât dacă eşti autorul acelei cărţi. Este absolut nepoliticos să mâzgâleşti o carte cu urări de „La mulţi ani!”;
• Nu da lucrurile din casă drept cadou. Mi s-a întâmplat odată să fiu la cineva în casă şi să îi spun gazdei că îmi place o vază colorată din casă. Nu o spuneam ca să o primesc cadou, ci ca să fac un compliment sincer gazdei. Iar răspunsul ei: „Asta? Am primit-o cadou de la cineva. Mie mi se pare o urâţenie. Dacă vrei poţi să o iei tu”. Să nu faci aşa ceva niciodată. Îţi vei jigni musafirul şi nu se poate spune deloc că e un cadou;
• Când primeşti un cadou trebuie să te uiţi ce ai primit de faţă cu cel care ţi l-a oferit, nu să îl arunci într-o altă cameră în semn de indiferenţă;
• Când primeşti un cadou nu te îmbufna dacă nu îţi place. Fii diplomat şi mulţumeşte în semn de apreciere;
• Când oferi un cadou nu insista cu întrebări de genul „Îţi place? Sigur? Spune-mi! Voiai altceva? Spune-mi că îţi place”. E posibil să îţi pui interlocutorul într-o postură foarte neplăcută;
• Când oferi un cadou cuiva care provine dintr-o altă cultură interesează-te de obiceiurile din respectiva cultură şi fii sigur că nu îl jigneşti prin modul în care îi oferi ceva sau prin cadou în sine;
• Vă implor eu nu mai daţi florile cu coada în sus. Nu oferiţi coada, nu? Florile se oferă naturale, fără acel ambalaj împopoţonat şi cu cozile în jos. Şi când spun naturale, mă refer şi la faptul că nu trebuie să fie artificiale;
• Nu lăsaţi preţul pe cadoul proaspăt cumpărat doar pentru ca persoana căreia îi veţi oferi cadoul să vadă cât aţi cheltuit. Eram odată într-un magazin şi un domn (dacă poate fi numit domn) a cumpărat o statuietă drept cadou pentru cineva. Şi când vânzătoarea se pregătea să îl ambaleze domnul a întrebat: „Nu puteţi să puneţi pe ea un preţ mai mare decât este?”. Explicaţiile sunt de prisos în acest caz;
• Nu oferiţi cadouri amuzante (pentru voi) într-un mediu business. O carte de slăbit pentru colegul supraponderal, o suzetă angajatei nou venită, o icoană cu Isus colegului evreu, un poster cu o femeie dezbrăcată colegului homosexual sau un bici şefului necruţător.

Este important să ştim că nu e indicat să oferim cadouri la întâmplare. Da, un buchet de flori pentru toate doamnele dintr-o companie într-o zi ploioasă, o agendă nouă secretarei care scrie pe aceeaşi agendă de acum 2 ani, o sticlă de bourbon partenerului de afaceri care adoră această băutură şi aşa mai departe. Dar nu un cadou substanţial partenerului de afaceri care tot amână încheierea unui contract, nu un set de cosmetice angajatei proaspăt venită în firmă, nu o găină vie sau un miel viu doctorului pe care abia l-am cunoscut.

Hai să vedem motivele pentru care ar trebui să oferim cadouri:
• Pentru a mulţumi: unei persoane care te-a ajutat într-o problemă, uneia care a dat o petrecere în cinstea ta;
• Pentru a încuraja: pe cineva care tocmai s-a angajat, cineva care este bolnav, cineva care tocmai a pierdut ceva important;
• Pentru a cere scuze: unei persoane pe care ai jignit-o, unei persoane pe care ai uitat să o suni de ziua ei;
• Să urezi noroc: unei persoane care îşi serbează ziua de naştere, care s-a căsătorit, care s-a mutat în casă nouă;
• Să feliciţi: o persoană care tocmai a fost promovată, una care a realizat mari câştiguri financiare, una care a dat dovadă de un comportament excelent la locul de muncă.

Pe scurt, nu luaţi cadouri la întâmplare. Interesaţi-vă de pasiunile şi obiceiurile celui căruia îi cumpăraţi un cadou: îşi petrece mare parte din timp în maşină? Este pasionat de ambarcaţiuni? Este un împătimit al ciocolatei? Ce stil de design interior a adoptat în casă? Întrebări la care va trebui să răspundeţi în funcţie de fiecare context în parte înainte de a achiziţiona un cadou … cadoul perfect la momentul perfect.