Câtă încredere ai într-o femeie goală?

Miercuri a avut loc Online Career Day, unde am fost speaker alături de 5 oameni foarte faini: Emanuel Martonca, Gabriela Zboiu, Ines Prodan, Alina Cojocaru şi Gabi Manole. Publicul a fost şi el de nota 20, extrem de educat, entuziasmat şi interactiv.

Prezentarea mea s-a numit „Câtă încredere ai într-o femeie goală?” şi, ţinând cont că tema evenimentului era Cariere în Online, mi-am început discursul întrebând publicul cine crede că speech-ul meu va fi despre videochat. Au fost ce-i drept câţiva care au ridicat mâna. Apoi am întrebat câţi din sală speră să fie despre videochat şi au ridicat şi mai mulţi mâna. A treia întrebare a fost exact titlul prezentării: Câtă încrede ai într-o femeie goală? Şi atunci au explodat răspunsurile de nu se mai oprea procesul de creativitate. I-am oprit eu, spunându-le care este ideea cu femeia goală: nimeni nu va avea încredere într-o femeie goală, deoarece pur şi simplu nu este credibilă, nu este de cursă lungă. Aşa sunt şi acele site-uri cu un conţinut puţin sau lipsit de calitate. Iar în meseria de PR sau de copywriter, nu ai voie să fii o femeie goală, ci o „nevastă” de încredere, pe care te poţi baza pe tot restul vieţii; femeia care e diplomată, zâmbitoare şi care te susţine orice ai face. Femeia în care ai încredere.

De unde a început totul?
Şi pentru că trebuia să le vorbesc despre cariera mea, am pornit de la … început. Adică cu perioada liceului, când eram un copil răzvrătit care credea că ştie totul şi care făcea toate boacănele din lume. Am făcut profesorii şi colegii să plângă, am chiulit şi am jignit, fiind singura fată din liceu cu nota 8 la purtare.

Bineînţeles, aşa cum se întâmplă în viaţa oricărei femei, apare un bărbat care schimbă totul, aşa că şi în viaţa mea a apărut … dirigu de română. Genul profesorului Trandafir al lui Sadoveanu, extrem de exigent, dar foarte pasionat de meseria sa. Şi a reuşit omul ăsta să mă facă să îmi descopăr pasiunea pentru cuvinte, mai exact pentru citit şi scris. Aşa am ajuns să citesc cu uşurinţă o carte pe zi şi să scriu cu plăcere esee şi poezii, iar de data aceasta îmi făceam profii să plângă de cât de lacrimogene erau textele mele. Am participat la un concurs naţional de esee şi am câştigat, motiv pentru care cei de la Monitorul, care făceau parte din echipa de organizare, m-au întrebat ce pot face pentru mine. Eu am zis că vreau un job şi, pentru că nu era nimic disponibil atunci, m-au pus în legătură cu Andi Lăzescu, actualul director TVR, care mi-a dat pe mână un client din Suedia ce făcea hale industriale şi m-a învăţat să fac o analiză SWOT, o prezentare Power Point şi multe detalii tehnice. Aşa am câştigat primii 50 lei din care mi-am scos prietenii în oraş, am luat mâncare în casă şi mi-am cumpărat haine.

Banii ăştia m-au motivat să muncesc mai mult şi să mă dezvolt pe toate planurile. Aşa că am intrat în lumea voluntariatului, de unde am învăţat mai multe lucruri decât la locurile de muncă ulterioare. A fost baza, fără de care cu siguranţă nu aş fi ajuns aici. Am fost şef de an, membru în Consiliul Profesoral, membru în Senatul UAIC, mebru în toate comisiile de administraţie, voluntar UAIC şi voluntar Centrul European de Resurse şi Consultanţă. Apoi mi-am deschis propriul ONG, Lecupo, prin care am organizat multe evenimente frumoase şi am trimis mulţi tineri la traininguri prin Europa. Bineînţeles, în tot acest timp am continuat să am şi joburi, pentru că, deh, trebuie să mai şi mâncăm, nu?

Prin 2003-2004, am descoperit bloggingul prin Yahoo 360, prima platformă de acest fel. Am scris despre orice şi am făcut toate greşelile care se pot face online. Dar am învăţat din ele şi am evoluat către Blogspot, WordPress, apoi un domeniu propriu – http://andreeamarc.ro (blog personal de comunicare şi afaceri), care momentan e mai ăn comă aşa, deoarece cea mai mare parte a timpului îmi este ocupată de cel mai de suflet proiect al meu – Belva.ro (revistă online pentru femei scrisă sub forma unui blog colectiv). Aşa mi-am dezvoltat această latură de scriitor şi am atras mulţi clienţi care îşi doreau conţinut original transmis cât mai bine.
Chiar dacă mi-a adus şi îmi aduce venit, bloggingul nu poate fi un job în sine, aşa că am continuat să mă axez pe joburi. Şi au fost: companii multinaţionale, firme din afară, companii locale, partide politice, ministere, ONG-uri.

Ce fac acum?
Ca full-time job de zi, cum îmi place să spun, sunt Manager de Comunicare şi PR la agenţia de turism Icar Tours, o companie de 15 ani pe piaţă cu 7 sedii în România. Aici organizez evenimente, scriu toate textele companiei şi realizez campanii online. Ca job de seară, sunt Specialist Comunicare şi PR pentru mai multe firme din ţară şi străinătate, pentru care scriu conţinut, gestionez conturi de reţele sociale, scriu reclame şi fac campanii online. Totodată, sunt fondator şi editor Belva.ro şi membru Oameni din Online. După cum vedeţi, 2 dintre ele sunt cu bani şi 2 dintre ele sunt pro bono. Şi asta pentru că am căutat tot timpul acest echilibru între lucrurile care îmi aduc satisfacţii financiare şi zâmbete pe buze şi acele lucruri pe care le faci doar pentru sufleţelul tău.

Ce beneficii mi-au adus toate aceste activităţi?
1.Bani – pentru că trebuie să trăim, să ne îmbrăcăm, să mâncăm;
2.Notorietate – mi-am poziţionat numele în domeniul de activitate;
3.Experienţă – care îmi permite să cer un anumit preţ pe serviciile mele;
4.Evenimente – pot participa la multe evenimente, în calitate de speaker, participant, sponsor sau partener;
5.Produse şi servicii – pe care le primesc pentru a le testa şi pentru a scrie despre ele;
6.Relaţii – pentru că totul se clădeşte pe relaţii, pe contacte umane.

Ce am învăţat?
1.Priveşte totul din toate unghiurile şi pune-te în pielea celorlalţi! Am clienţi care nu vin din acelaşi mediu ca şi mine, motiv pentru care trebuie să mă pun în pielea lor şi să le înţeleg nevoie din punctul lor de vedere;
2.Nu poţi realiza mai nimic în online dacă nu îţi creşti şi îţi întreţii relaţiile în offline! Sincer, nu mă interesează câţi prieteni am pe Facebook, ci pe câţi oameni pot suna atunci când am o problemă care mă pot ajuta cu adevărat;
3.Lucrurile făcute cu pasiune şi entuziasm ies de o mie de ori mai bine! Se spune că era un om care trecea pe lângă un şantier. Întreabă un muncitor: „Ce faci aici?”. Muncitorul răspunde: „Ce pana mea să fac? Car pietre, îmi rup spatele şi mă spetesc de muncă … ce viaţă de rahat am …”. Trece mai departe şi întreabă un alt muncitor: „Ce faci aici?”. Acesta răspunde: „Ei, ce să fac … muncesc. Am o familie de întreţinut, viaţa e grea şi noah … asta e!”. Trece şi la al treilea muncitor şi îl întreabă: „Ce faci aici?”. Acesta răspunde cu zâmbetul pe buze: „Nu vezi? Construiesc o catedrală!”. Aşadar, fă şi tu întotdeauna lucrurile cu pasiune şi ai încredere că va ieşi ceva frumos. Dacă nu îţi place ce faci, mai bine nu face!
4.Perseverează! Perseverează! Perseverează! Se spune că era un mare manager din SUA care şi-a angajat o nouă secretară. O cheamă la el în birou şi îi spune să scrie o scrisoare către un partener pentru a-i mulţumi pentru colaborare. Ea merge, scrie, îi pune scrisoarea pe birou. După câteva minute, şeful o cheamă şi o roagă să rescrie scrisoarea. Faza se repetă de câteva ori bune, moment în care tipa ajunge la epuizare. Îi pune scrisoarea refăcută de atâtea ori pe birou şefului şi îl întreabă: „Acum e bine?”. Iar şeful răspunde: „Acum o voi citi!”.
5.Acceptă să înveţi! Americanii au o vorbă: „It is nice”. Iar pentru cine nu ştie, NICE vine de la Not Interesting to Care Enough. Fii destul de deschis să înveţi de la oricine din jurul tău. Pe zi ce trece îmi dau seama că nu ştiu nimic şi că am nevoie de feedback-urile celor din jur pentru a mă dezvolta aşa cum îmi doresc.
Ultimele două, deşi par cele mai simple, sunt cel mai greu de implementat. Nu le voi comenta, dar vă provoc să le exersaţi!
6.Fii om!
7.Zâmbeşte

Ce sfaturi am pentru voi?
Nu luaţi viaţa mea ca model! Dar luaţi ca model pasiunea meapentru viaţă!
Oferiţi! Veţi primi înzecit!
Faceţi greşeli, dar învăţaţi din ele!
Relaţionaţi! Doar aşa veţi creşte!
Scrieţi! Scrieţi! Scrieţi!
Ascultaţi şi învăţaţi!
Păstraţi un echilibru între bani şi pasiune!
Nu fiţi o altă femeie goală!