Cum a început oficial cariera mea în scris

Mi-a zis că nu mă poate angaja, dar că îmi face contract pe drepturi de autor. Aveam un pic peste 20 de ani, mai lucrasem ca angajată, dar nu avusesem niciodată un contract pe drepturi de autor. Nici măcar nu știam ce pisici înseamnă asta. Deh, pe atunci nu aveam la îndemână site-uri cu informații ca cel de aici. Nici funcționara de la Finanțe, unde m-am dus să plătesc taxele și impozitele, se pare că nu știa. M-a întrebat: „Drepturi de autor? Adică… cântați la operă?”.  Da, doamnă, cânt la opera vieții mele… în scris! Acum ce trebuie să fac? Unde trebuie să semnez? Cât trebuie să îi dau statului pentru munca mea în scriitură? Așa a început prima mea experiență oficială în ale scrisului cu drepturi de autor!

Ce înțelegeam eu prin drepturi de autor atunci

Și era moartea căprioarei sau a pasiunii, spuneți-i cum vreți! Eu, care mi-am dorit dintotdeauna să fac bani din scris, eram acum în faza în care nu înțelegeam de ce nu pot scrie cum vreau eu și atât. De ce trebuie să scriu după cerințele clientului? Dacă îmi dă bani să îi scriu eu textele, ar trebui să aibă încredere în mine și să mă lase să scriu cum știu eu! Nu? Aveți milă! Eram tânără și fără experiență! Și față de atunci, acum râvnesc cu ardoare la feedback și la mulțumirea clientului. Nu îmi uit vocea, stilul și amprenta, evident, dar am înțeles că acum nu mai e vorba de scris pentru mine ca terapie, ca vărsat oful, ca împărtășire de gânduri. Acum e jobul care îmi aduce și plăcere și bani. Ei, altă mâncare de pește, cum s-ar spune!

Ce am ales să fac mai departe

Buuun! Aspectul ăsta l-am lămurit! Mai rămâne celălalt care mă ucide pur și simplu: partea administrativă. Mamă, și de fiecare dată când trebuie să fac facturi, rapoarte, bilanțuri, declarații și alte nebunii de-astea mă întreb de ce oare nu se face în școală așa ceva și de ce terminăm toți liceul doxă de carte, dar fără să știm nimic despre viața reală. Cât aș fi vrut să mă învețe și pe mine cineva care e treaba cu antreprenoriatul, cu freelancingul, cu tipurile de contracte și cu toate actele de care te lovești aproape în fiecare zi, în ceea ce se numește la noi „a naibii birocrație”.

După o perioadă în care am lucrat pe bază de contract cu drepturi de autor, cineva mi-a spus că ar fi mult mai ok să îmi fac o firmă. Era mai convenabil, mai ușor și, deh, mai profesionist. Zise el, crezând că eu știu tot ce presupune treaba asta. Cum să vă explic? Eu și finanțele suntem ca Tom și Jerry: nu ne înțelegem deloc, dar ne luptăm în fiecare zi să ajungem la un consens.

Am crezut că o să-mi fac firmă și va fi mult mai ușor. De treaba cu profesionismul eram deja convinsă și așteptam cu maaare nerăbdare partea cu „mult mai ușor”. Dar, ce să vezi? Decide-te dacă vrei SRL sau PFA, plătitoare de TVA sau nu, unde faci sediul, ce obiect de activitate treci, ce ștampilă creezi, ce soft de facturare alegi, cu ce contabil colaborezi, cu cât îl plătești și lista parcă nu se mai oprea. Mai ușor?! Pe bune?!

M-am interesat care-i treaba cu PFA-ul, mi-am dat seama că mie nu mi se potrivește și că nu aș vrea să îmi fac PFA, iar după vreun an-doi să îmi spună cineva că e mai ok să trec la SRL. Așa că mi-am făcut din start SRL, am un soft electronic automat care îmi face facturile și am cea mai drăguță contabilă care se ocupă de toate acele lucruri pe care mie nu-mi place să le fac. Ce-mi rămâne mie să fac? Să scriu, evident!

Foto: theodysseyonline.com