De ani de zile primesc CV-uri de la tineri care vor să lucreze în PR. Și îmi trec prin fața ochilor tot felul de CV-uri, e-mailuri, scrisori de intenție care mai de care mai fade, mai ciudate, mai… pline de greșeli.

Așa că, fac aici o listă cu șapte greșeli pe care le-am întâlnit de-a lungul anilor la CV-urile primite:

1. „Primiți cu CV-ul?”. Faza asta cu trimiterea de CV-uri a devenit deja un clișeu, o tradiție, un trend… spuneți-i cum vreți! Tinerii își trimit CV-urile de dragul de a și le trimite, pentru că… așa trebuie. Nu își gândesc un plan, un obiectiv, o strategie, ci trântesc un CV proaspăt scos din aceleași tipare și îl trimit peste tot pe unde se poate „ca să fie acolo”;

2. Stăm în zona de confort sau ieșim și noi din tipare? Când aștept CV-uri pentru un job de creativitate în PR și primesc CV-uri în format Europass scrise cu Times New Roman și limbaj de lemn simt cum mi se răsucește la nesfârșit cuțitul în inimă. Și doare teribil! Mai ales să vezi fraze întregi copiate de pe site-urile de recrutare;

3. La un moment dat ne maturizăm. Da, e nasol că angajatorii se așteaptă de la tine să fii și tu un pic mai matur și responsabil și să renunți la emoticoane și Comic Sans în CV! Pentru că este o diferență majoră între „funny” și „creativ”!;

4. „Nu știu nimic”. Știu că nimeni nu s-a născut învățat și că toată lumea trebuie să învețe pe parcurs, dar mi se pare absurd chiar să nu știi nimic nimic nimic, nici despre viață. Nici măcar despre tine și despre ce ești bun să faci, nici măcar despre firma la care vrei să te angajezi, nici măcar despre domeniu în sine. Mai ales când ai trecut de 20 de ani și încerci să lucrezi în PR;

5. „Facebook-ul să trăiască!”. Cred că nu este săptămână sau lună în care să nu primesc câte un CV pe Facebook de la cineva pe care nu îl cunosc, dar care îmi trimite un CV, doar pentru că a văzut pe Sfântul Facebook că mă ocup și de PR în Iași. De parcă nu ar mai exista viață în afara Facebook-ului și CV-ul se poate trimite astfel, că doar „Las` că merge și așa”;

6. Cine mai scrie corect în limba română? Pe lângă faptul că e pur și simplu normal să vorbești și să scrii la perfecție în limba ta maternă, cu atât mai mult ea trebuie să fie impecabilă atunci când îți trimiți CV-ul spre angajare. Și când tu scrii în CV că ești atent la detalii și că stăpânești foarte bine limba română, dar CV-ul tău e plin de greșeli gramaticale… pe cine să cred? Sau când îmi spui că vrei să aplici la job sau că CV-ul e în atașament!;

7. Bunul simț e o calitate rară. Și recunosc că de multe ori am ales oameni mai puțin competenți, dar cu bun simț, decât foarte competenți și fără cei șapte ani de acasă. Pentru că acele competențe mai pot fi învățate pe parcurs, însă la capitolul bun simț treaba e mai complicată. Mult mai complicată! Și dacă îmi trimiți un e-mail cu un CV anexat, dar fără text în corpul e-mailului, fără un simplu „Bună ziua” sau „Eu sunt” sau „La revedere!”… ce pretenții aș putea avea față de tine în comunicarea cu partenerii noștri?

Vă rog să nu luați acest articol ca un reproș față de o generație întreagă! Luați-l pur și simplu ca o lecție de „Așa nu” venită în urma observării a mii de CV-uri care conțineau greșeli mai mari sau mai mici.

Și pentru că nu îmi place să ridic o problemă fără a mă gândi și la o soluție, voi reveni cât de curând cu un articol despre ce ar putea face tinerii ca să își mărească șansele de a lucra în PR.

Foto: emsincorporated.com