Vă povesteam zilele trecute despre experiența mea personală cu temele pentru acasă și vă promiteam atunci o recenzie a cărții ”Mitul temei pentru acasă” scrisă de Alfie Kohn. Cartea este, la fel ca toate lucrările lui Alfie Kohn, una controversată, care te face să pui la îndoială tot ce știai până atunci.

Cartea de față pune sub semnul întrebării utilitatea temelor de acasă și, mai ales, aspectele personale pe care ar trebui să le aibă o temă pentru acasă. Un profesor bun este cel care le transmite elevilor săi pasiune și curiozitate pentru ceea ce învață. Este profesorul care este atent la nevoile personale ale fiecărui elev, fiind conștient că o temă generală și impusă nu îi va ajuta absolut deloc pe copii să învețe din plăcere și să înțeleagă, până la urmă, de ce învață.

Alfie a studiat foarte mult subiectul temelor pentru acasă și a demonstrat în această carte că, după zecile de studii realizate de-a lungul timpului de o sumedenie de cercetători, nu există date concludente care să confirme că ”E rău să nu ai teme pentru acasă”. Mai mult, el demonstrează prin zeci de exemple de profesori că elevii care nu primesc teme au o relație mai bună cu părinții lor, sunt mai puțin stresați și mai mult încrezători în ei, au mai mult timp pentru ceea ce le place, învață din plăcere și știu de ce învață, aleg singuri să lucreze în plus acasă, dacă simt că e nevoie sau dacă un subiect le-a stârnit curiozitatea. Sunt și cazurile a sute de părinți prezentați în carte, părinți care se simt copleșiți de cantitatea mare de teme pentru acasă a copiilor, dar, mai ales, de inutilitatea lor.

Desigur, sunt părinți care cer chiar ei mai multe teme, dar sunt și părinți care cer mai puține, sau chiar deloc. Motivele sunt diferite, în ambele cazuri, și le voi expune pe larg în alte articole, deoarece subiectul merită dezbătut pe larg.

Până atunci, vă invit să faceți un exercițiu de imaginație și să vă gândiți cum ar fi dacă cel mic nu ar mai avea teme. Cum și-ar petrece el timpul și ce ați face împreună cu el în acel timp? Sau dacă ar avea teme doar din când în când, și atunci doar teme de genul: ”Fă o faptă bună”, ”Arată-le acasă părinților exeperimentul făcut în clasă” sau ”Citește o carte la alegere”. Sau pur și simplu un proiect pe care el să îl facă din pasiune și să împărtășească cu voi bucuria curiozității și a descoperirii de lucruri noi.

Am văzut foarte mulți părinți care se plâng atât de cantitatea mult prea mare a temelor, dar și de dificultatea lor. Până și unii profesori sunt convinși de inutilitatea temelor pentru acasă. Atunci, de ce să nu luăm atitudine și să facem ceva în acest sens?

Mi-a plăcut enorm propunerea pe care Alfie Kohn o face și discursul pe care l-ar putea folosi profesorii în comunicarea cu părinții: ”Uitați, experiența mea de dascăl susține ceea ce s-a demonstrat științific – dacă temele pentru acasă prezintă beneficii, acestea sunt foarte puține. Mai mult decât atât, cred că dumneavoastră și copiii dumneavoastră ar trebui să decideți cum să vă petreceți serile; șase sau șapte ore de studiu – petrecute cu mine spunându-i copilului dumneavoastră ce să facă – sunt suficiente pentru o singură zi. Totuși, dacă sunteți total împotrivă și credeți că trebuie să primească teme, va fi plăcerea mea să lucrez împreună cu el și să creăm acele teme”.

Citatele ar fi mult mai multe. Dar, pentru că nu am cum să vă dau toată lucrarea, vă sugerez să vă luați un exemplar din cartea ”Mitul temei pentru acasă”, apărută de curând la Editura Multimedia Est Publishing și disponibilă în shopul Totul despre Mame.

Foto: parentmap.com