Știți imaginile acelea din categoria ”Funny”, când un copil începe să plângă la auzul ideii că pe mama lui nu o cheamă de fapt… ”mama”? Că mami are de fapt un nume al ei? Ei bine, nu am vrut niciodată ca fiică-mea să fie în postura asta. Nu aș vrea să ajungă la școală și să nu știe că mami are și ea un nume, la fel ca toată lumea. Așa că, i-am spus că, așa cum pe ea o cheamă Rebeca, pe mami o cheamă Andreea. Apoi i-am spus numele tuturor apropiaților, pe care în mod normal i-ar striga după gradul de rudenie. Și a prins foarte repede, înțelegând cum stă treaba cu numele. Așa că, acum, când o întreabă cineva unde e Andreea, ea arată spre mine, deși în rest mă strigă ”Mama”.

Un verișor de-al meu a ajuns în clasa întâi și, când învățătoarea a strigat catalogul în prima zi de școală, el a fost singurul care nu a răspuns. Nu pentru că ar fi avut probleme de auz sau de concentrare, ci pur și simplu pentru că nu știa efectiv care este numele lui. El credea că numele lui este cuvântul acela de alint cu care îl striga toată lumea și habar nu avea care este numele lui real, darămite numele de familie sau numele părinților lui. La fel, nu aș vrea ca Rebeca să nu își cunoască propriul nume întreg, tocmai de aceea o învățăm de pe acum cine este.

Cineva spunea că nu e bine să le spui copiilor cum îi cheamă pe părinți, pentru că ar urma să își strige părinții pe nume și, vezi tu, asta ar fi dovadă de lipsă de respect față de părinți. Permiteți-mi să râd și cu fundul de ideea asta. Dar, dacă credeți că un copil vă va respecta mai puțin pentru că vă strigă pe nume, în loc să vă spună ”Săru-mâna, mamă”, vă faceți griji degeaba. În primul rând, nici nu ar trebui să vă puneți problema de cum să faceți astfel încât să fiți respectați de copii, ci mai degrabă ar trebui să vă gândiți la cum să contribuiți activ la dezvoltarea armonioasă a unui copil independent și fericit, un copil care are habar ce e cu el pe lumea asta.

Deci, mă scuzați dacă nu am nici o problemă dacă fiică-mea mă strigă ”Mama” sau ”Andreea”. Dar nu vreau să o sperii când va afla că și mami are un nume și nici să răspund la întrebarea cruntă ”De ce nu mi-ai spus?”. Ca să nu mai zic că vreau să îi transmit copilului meu că și mami are nevoile ei și personalitatea sa.

Foto: slideshare.net