Dacă citești blogurile din România, nu prea ai cum să nu o știi sau să nu o îndrăgești pe Tomata cu Scufiță. Pe numele ei real Andreea Ursu-Lișteveanu, Tomata este una dintre cele mai cunoscute bloggerițe de pe la noi, iar de curând a născut o minune de fetiță, pe nume Ada. Așa că, astăzi, lăsăm la o parte toate celelalte activități ale Andreei și stăm de vorbă cu mama Andreea Ursu-Lișteveanu.

Nu-mi e dor de nimic de dinainte de bebe

Andreea Ignat: Cu siguranță, cuvântul de ordine folosit în cazul unei noi mame este ”schimbare”. Ce s-a schimbat cel mai tare în viața ta de când ești mamă și de ce îți este cel mai tare dor?

Andreea Ursu-Lișteveanu: Cea mai mare schimbare e că nu mai merg la serviciu și mă simt din nou ca în vacanțele mari din timpul școlii. Nu mi-am luat niciodată concediu să stau acasă, așa că acum retrăiesc zilele alea. În rest, nu mai pot spune că „nu mai am timp de nimic”, am tot timpul din lume să mă ocup de bebe, de pasiunile mele și sunt foarte relaxată. Nu-mi e dor de nimic de dinainte de bebe, dar poate e prematur să spun asta.

Andreea Ignat: Am văzut că îți dorești foarte mult să te muți din România. Care sunt, din punctul tău de vedere, minusurile cele mai mari ale țării noastre care țin de creșterea unui copil aici?

Andreea Ursu-Lișteveanu: Uf, nu mă porni. Păi, primul și cel mai important minus e că în Timișoara nu există (sau nu știu eu să existe) un spital privat de pediatrie. Există unul singur, de unde copiii tratați de ceva se întorc cu alte două sau trei afecțiuni pe lângă. Știu asta de la prietene apropiate care mi-au povestit plângând despre condițiile din spitalele de copii. Apoi ar mai fi faptul că și la grădinițe se intră pe pile. La cele de stat, mă refer. Deși există criterii clare pentru cei care au prioritate, nu se respectă decât plicul și pilele. Și astea sunt doar câteva minusuri, nici nu vreau să mă gândesc câte mai sunt.

Peste tot cu mine

Andreea Ignat: Știi cum zic psihologii, că o mamă trebuie să aibă grijă în primul rând de ea ca să poată avea grijă de copilul ei și să nu uite să fie atentă și la nevoile personale. Așa că, te întreb, ce reușești să faci acum doar pentru tine?

Andreea Ursu-Lișteveanu: Ah, păi numai despre asta scriu pe blog în ultimul tim. Despre câte fac eu de când am copil. Am norocul nesperat să am un copil incredibil de cuminte și sper din suflet să nu se schimbe asta. Fac multe pentru mine: ies în oraș cu prietenele și o iau cu mine, nici nu simt nevoia să fiu fără ea. Am fost la coafor cu ea, la cosmetică. Citesc, ma uit la seriale sau cos tot cu ea lângă mine și nu mi-a venit nici măcar o dată să spun că aș vrea să am pe cineva să mi-o ia de pe cap. Deloc.

Andreea Ignat: Mi-a plăcut dintotdeauna la tine faptul că ești foarte fermă în opiniile pe care le susții și pe care le expui în online. Asta mă face să cred că ești extrem de selectivă și la capitolul surse de parenting (cum ar trebui să fie toți părinții, de altfel). Ce site-uri și cărți de parenting citește și recomandă Tomata cu Scufiță?

Andreea Ursu-Lișteveanu: Da, îmi susțin ideile, principiile și convingerile și le apăr chiar cu riscul de a supăra oameni dragi. Nu o fac pentru a-i jigni, dar uneori mă mănâncă degetele prea tare ca să tac. Nu urmăresc nici un site de parenting, citesc articolele care-mi ies in cale și iau din ele ce mă interesează și ce se pliază pe gusturile și crezurile mele. De pe blogurile de parenting învăț multe, deși nu sunt de acord în totalitate cu niciuna dintre bloggerițele-mame. E și normal și nu cred că se așteaptă vreuna la așa ceva. Pe mine nu mă interesează în mod deosebit dacă lumea e de acord sau nu cu mine când expun viața mea de când am copil. Nu dau sfaturi, nu încerc să educ viitoarele mame, doar povestesc ce facem și cum facem noi. Cine are ceva de învățat ceva bine, cine nu… nici nu trebuie. Cărți de parenting nu citesc deloc, dar poate o să se schimbe asta. Învăț multe din beletristică și prefer de multe ori să citesc un roman decât un „how to”.

Principii de parenting

Andreea Ignat: Fiecare dintre noi, în calitate de părinți, ne creăm un sistem propriu de principii de parenting pe care le aplicăm în creșterea copiilor noștri. Care ar fi aceste câteva principii în cazul tău? Ce reguli aplici în educația copilului tău, ce activități ți se par absurde și care sunt principiile cu care vrei să crească Ada?

Andreea Ursu-Lișteveanu: Oh, asta-i o discuție atât de lungă. Cel mai important principiu e să nu ne ținem copilul sub un glob de sticlă. Să o expunem cât mai multor experiențe și să învățăm împreună din ele. Asta nu înseamnă că va avea libertate totală sau că nu va ști să facă diferența dintre ce are voie să facă doar acasă și ce are voie să facă oriunde. Vrem să o educăm astfel încât să fie independentă, să nu aștepte să facă alții ceva pentru ea, să se descurce în orice situație, să nu îi fie teamă de necunoscut, să încerce înainte să se dea bătută, să fie un om bun și să iubească viața cu tot ce are ea de oferit.

Andreea Ignat: Schimbarea care vine odată cu un copil presupune și multe lecții pe care noi, adulții, le învățăm, chiar și de la cei mici. Tu ce ai învățat de când Ada a intrat în viața ta?

Andreea Ursu-Lișteveanu: Deocamdată e prea devreme să învăț ceva, dar mă aștept să mă educe și ea pe mine. Totuși un lucru l-am învățat încă dinainte să nasc și s-a accentuat după venirea Adei pe lume. Și mă aștept să devină și mai accentuat: am învățat că poți iubi atât de mult încât te sfâșie pe dinăuntru gândul că ai putea vreodată să pierzi obiectul acestei iubiri.