Mai țineți minte excursiile de la școală cu autocarul în care evadați din oraș și plecați cu o gașcă faină de oameni să descoperiți locuri noi? Ei bine, tocmai de așa ceva am avut eu parte sâmbătă. Am organizat prin Icar Tours, agenția de turism la care sunt Manager PR, un eveniment numit Cheese & Wine Blogging Trip. Așa că am luat o mână de bloggeri ieșeni, i-am urcat în autocar și am plecat la drum spre județul Botoșani. Destinația: de vis. Pentru că am fost la unul dintre locurile care au ajuns imediat în topul meu de destinații preferate – Moșia Cai de Vis.

Aflată în Vârfu Câmpului, la 30 de km de Botoșani și 20 de km de Suceava, Moșia Cai de Vis este exact ceea ce ai nevoie dacă ești în căutare de un loc liniștit, cu aer curat, cu multe activități și cu oameni faini. E locul perfect pentru o vacanță de vis, locul în care ai vrea mereu să te întorci.

La moșie am fost întâmpinați de nimeni altul decât Daniel Badale, actor la Teatrul Național București, bun prieten de altfel cu Vlad Iftime, cel ce deține acest minunat loc. Daniel Badale este un om … nu am cuvinte să descriu îndeajuns de bine cât de fain poate să fie omul ăsta. E musai să îl cunoașteți ca să înțelegeți ce spun, însă până atunci trebuie să mă credeți pe cuvânt când spun că a reușit să întrețină atmosfera într-o manieră de zile mari, exact la nivelul unui actor de la Teatrul Național.

Am văzut căluții de la moșie, văcuțele extrem de frumoase și bine îngrijite, caprele nu au vrut să ne vadă pentru că erau într-o mică plimbare prin împrejurimi, un pui de căprioară care a făcut senzație printre bloggeri și apoi am trecut la degustat brânza naturală făcută cu multă pasiune chiar acolo. Brânza de la Cai de Vis o puteți găsi și la Cămara Bunicii din Iași, magazin situat exact lângă sediul Icar Tours, pe Anastasie Panu 56. Neapărat să vă cumpărați, deoarece nu e deloc o brânză obișnuită.

După ce am aflat și povestea brânzeturilor, am trecut la degustat vinurile de Gramma. Povestea vinurilor a spus-o Marius Cristian, completat din când în când de cel ce deține cea mai nouă casă de vinuri din Iași – Marian Olteanu. Am început cu un Aligote din 2011, care a devenit imediat preferatul meu. Până acum îmi plăcea mai mult Cuvee-ul, însă asta pentru că Aligote de Gramma mai băusem doar din producția 2009. Am continuat cu o Fetească Regală, un pic cam acidulată pentru gustul meu, și am încheiat cu celebrul Cuvee Vișan, un cupaj excelent de Aligote și Fetească Albă.

A continuat un alt moment de nota 10 – Vlad Iftime. Vlad e genul de om pe care ai sta să îl asculți ore în șir, deoarece are un stil aparte de a vorbi și de a empatiza cu oamenii. Ne-a vorbit cu multă pasiune și cu multe zâmbete din partea noastră despre cum a cumpărat primii doi cai, despre cum a găsit pământul de la moșie, despre cum a construit moșia, despre fiecare tip de cal în parte și despre concursurile de călărie.

După aceea, fratele său, Șerban, ne-a prezentat casa cu cele 4 camere puse la dispoziția clienților care caută cazare. Fiecare cameră poartă denumirea unui anotimp și este decorată ca atare. De cum intri în casă, simți că ești acasă, simți că te poți odihni și că te poți umple de energie pozitivă.

Apoi am trecut la un alt moment mult-așteptat: echitația. Fiecare dintre noi am urcat pe rând pe cei doi cai din manej și ne-am bucurat de câteva ture călare. La sfârșit, cu mare greu ne-am luat la revedere de la gazde și am părăsit acel loc minunat. Însă toți ne-am promis că vom reveni și că vom spune mai departe despre cât de fain e acolo.

Am plecat apoi spre Botoșani, unde am luat prânzul la Hotel Belvedere. O ciorbă de văcuță, un șnițel de pui umplut cu legume și cartofi la cuptor, prăjitura casei și o țuică oferită de Florin Bărhălescu, toate ne-au uns la suflet.

Apoi ne-am oprit și la Muzeul Viei și Vinului din Hârlău, unde am aflat câte ceva despre istoria vinului și despre obiceiurile populare din zonă, iar unii dintre noi au plecat de acolo și cu câteva sticle de vin.

După o bătaie cu apă la fântână (ca să păstrăm tradiția) și după muzica veche din autocar (improvizație de muzică la telefon pus la microfon ca să se audă în tot autocarul), ne-am întors în Iași cu zâmbetul pe buze și cu acea nostalgie că mai vrem.

Pentru mine a fost o zi de sâmbătă perfectă și singurul regret este că a durat prea puțin.

Revin cu foto și mai multe linkuri.