Săptămâna trecută a trebuit să ţin un training de Project Management pe litoralul nostru drag. Aşa că hopa sus în maşină şi dă-i bice până în Mamaia. Sincer, nu ştiu cum de mai vin turişti la marea noastră când drumurile până acolo sunt absolut jalnice.

Gropi la tot pasul … sau mai bine zis de-a dreptul cratere, cârpeli de drum şi ambuteiaje. Ca să nu mai spun de taxă de trecere a podului peste Dunăre la intrare dar şi la ieşire din judeţul Constanţa şi, bineînţeles, taxă la Mamaia. Am prins şi vreo două accidente ca să fie meniul complet şi am ajuns în cele din urmă la destinaţie.

Am stat la Pensiunea Alfa din Năvodari, în complexul Mamaia Nord. Cât eram în interiorul pensiunii, toate bune şi frumoase. Condiţii de cinci stele: aer condiţionat, curăţenie, piscină curată, angajaţi primitori etc. Cum ieşeam de acolo mă minunam de ce puteam să văd.


Un camping cu rulote şi corturi puse pe unde apucai deşi plăteai o taxă de instalare, fiind un spaţiu amenajat special pentru aşa ceva, un nisip plin de mii de bucăţele de scoici rupte care îţi răneau la propriu picioarele şi în apă o cantitate enormă de alge urât mirositoare.

Nu am avut timp să fac plajă şi nici să intru în apă deoarece am lucrat tot timpul, însă am prins o jumătate de oră de plimbat pe marginea apei şi mi-a fost de ajuns. Probabil că nici dacă aş fi avut timpul necesar nu aş fi intrat în marea … de alge.

Pe lângă toate acestea, preţurile exorbitante ale comercianţilor nici nu se gândesc să dea măcar un pic în jos, de parcă raportul calitate-preţ e unul în avantajul clientului.

Ajunsă în Iaşi cu un gust amar şi încă simţind mirosul înţepător al algelor, mă gândesc cu groază la viitorul turismului românesc.