Eu mi-s jumătate moldoveancă, jumătate ardeleancă. Mama s-a născut și a crescut pe dealurile Hușilor, iar tata a coborât semeț din Munții Apuseni, din județul Alba. Păi cum să nu îmi placă mie vinul, muntele și oamenii? Dar, nu despre pasiunile mele vreau eu să vorbesc astăzi, ci despre diferențele de obiceiuri și de grai din regiunile astea două, față de restul țării.

Să luăm de exemplu partea cu încălțările! La noi nu o să auzi niciodată o femeie că își caută încălțăminte. Noi ne căutăm papuci! Indiferent că e vorba de șlapi sau de pantofi cu toc, noi tot papuci le zicem. Și ca să vedeți că treaba asta e din sânge la noi, o să vă povestesc cum zice Rebeca mea, la trei ani. Ei bine, știți cântecul ăla de la Gașca Zurli cu „Am o căsuță mică”? Ultimul vers spune așa: „Și-mi lustruiesc pantofii așa și-așa!”. Fiică-mea l-a transformat imediat într-un cuvânt cu care ea e obișnuită, așa că o veți auzi cântând întotdeauna: „Și-mi luștluieșc papuții asa si-asa!”.

Eram odată în București și am crezut că îi fac unei tipe un compliment când îi spun „Ce papuci frumoși ai!”. Nu am înțeles pe moment de ce își luase privirea de scorpie și era gata-gata să mă înjunghie cu ce prindea în cale. Mi-a explicat o altă tipă, care a început să râdă în hohote, că „la București, papucii sunt încălțările de casă sau șlapii” și nicidecum pantofii mișto ca ai femeii pe care tocmai o jignisem.

Mă scuzați! Nu am vrut să jignesc pe nimeni! Dar, ca să fie clar, când noi zicem papuci, ne referim la toată gama de încălțări, fără nicio referire pozitivă sau negativă asupra unui anumit tip de încălțăminte și fără să avem în minte un anumit tip de pantof, sandală, balerini sau ce-o mai existând pe lumea asta la capitolul „lucruri de pus în picioare”. Sunt pur și simplu toți papuci, așa cum ziceți voi în general la „încălțăminte”.

Și să mă scuze și domnișoarele fashioniste, dar eu nu-s de părere că o femeie tre` să stea doar cocoțată pe tocuri, ca să demonstreze lumii ceva sau să se simtă ea mai femeie. Eu una mă simt al naibii de mine încălțată în alde astea și cred că încrederea unei femei stă în altceva, nu în lungimea tocului de la papuci. Pardon, de la pantofi!

Noah, indiferent cum le-om zice, că-s papuci sau pantofi, eu zic că important e să nu ne strângă, dacă înțelegeți ce vreau să spun, ca să nu ne schimonosim și să facem riduri sau bătături. Hai, doamnelor, să ne mai relaxăm puțin, zic! Să nu ne mai cramponăm de niște cuvinte cu înțelesuri diferite! Credeți-mă pe cuvânt: tare bine-i în papuci și, din când în când, e bine să știi cum e și-n papucii altuia!

Foto: petitjulep.com