Rebeca va ține minte toată viața ei când a împlinit 6 ani. Pe 1 iunie 2020, mai exact! Pe de o parte, pentru că a fost pandemie în acest an, așa că nu i-am mai făcut petrecere cu peste 20 de copii, așa cum s-a întâmplat anul trecut, de exemplu. Dar, pe de altă parte, va ține minte această zi de naștere pentru că a fost una cu adevărat specială în cel mai bun sens cu putință. Să vă povestesc!
O întrebasem de ceva vreme ce își dorește cadou. Mi-a spus că își dorește cel mai mult ce și-a dorit încă de când era mică și nu i-am luat niciodată – un cățel. I-am explicat că acum e mult prea dificil să luăm un cățel, pentru că ne-am mutat de curând doar noi două într-un apartament închiriat, e și perioada asta cu virusul, e greu financiar, e mai bine ca ea să mai crească un pic… știți voi, tot felul de motive pe care le găsește un părinte când nu vrea ceva. Așa că, resemnată, mi-a spus lista de cadouri la capitolul jucării, iar eu i le-am comandat pe toate, fără ca ea să știe. Până în ultima zi, i-am zis că e destul de greu financiar acum, că am rămas fără muncă și nu știu dacă o să pot să i le cumpăr. Iar ea zicea că e ok, important e că suntem împreună.
Ca să suplinim lipsa unei petreceri, am început să „petrecem” încă de vineri. I-am chemat la noi pe tatăl Rebecăi și pe bunici, fără ca ea să știe și i-am pus în mijlocul casei cutiile cu toate cadourile pe care și le-a dorit: o casă de păpuși înaltă (aproape) cât ea, o păpușă Evi cu rulotă, o chitară roșie, un cap de păpușă ca la salon, un kit de pictură, un kit de tatuaje, un kit cu mărgele și o jucărie cu plastilină. Evident, nu a lipsit de la petrecere nici pizza, preferata ei!
Sâmbătă, au venit din nou toți la noi și i-am oferit încă un cadou pe care și-l dorea, de data aceasta asigurat de bunici: rochia de prințesă ca în Frumoasa din Pădurea Adormită, una dintre poveștile ei preferate. A fost în al nouălea cer!
Duminică, am mers toți acasă la tatăl Rebecăi, ca să se poată juca în curte și să își primească noile cadouri. Asta, bineînțeles, după ce mă dusesem și eu un pic înainte, ca să ajut la decorare: ghirlande, baloane, confetti, un balon imens în formă de cifra 6, pinata, tacâmuri de petrecere, pereți cu mesaje și urări și tot așa.
Tot duminică i-am dat și tortul, făcut întocmai după cerințele ei de mâinile dibace de la Poftiseria. Rebeca a cerut așa: un tort înalt, cu trei etaje, cu blat de biscuiți, cremă de vanilie, frișcă roz, bucăți de căpșune, iar în vârf o inimă roșie cât palma ei și o figurină care să o înfățișeze pe ea.
Tatăl ei i-a cumpărat și montat în curte o tiroliană, una dintre activitățile ei preferate, așa că s-a bucurat tare mult când a văzut-o. Evident, am pierdut șirul la numărătoare de câte ori s-a dat în ea. Ar face asta încontinuu, iar eu nu pot decât să mă bucur că face atâta mișcare și activități în aer liber.
Dar cadoul suprem a fost oferit de nașii ei, care ne-au întrebat înainte dacă pot să îi cumpere un cățel, cadoul pe care și-l dorește ea atât de mult. Inițial am refuzat politicos, pentru că e solicitant să ai un câine. Dar apoi m-am gândit la cât de mult își dorește Rebeca un animăluț doar el ei, la cât de importantă e relația dintre un copil și un animal, la câte beneficii poate aduce în dezvoltarea ei un astfel de partener de joacă. Iar când am văzut online și fața „dihaniei”, 2 ochișori de ți se rupe inima, un botic mic și o fățucă de-ți vine s-o mănânci… nu ai cum să nu te topești când vezi așa ceva! Și e fix cățelul pe care și l-a dorit Rebeca dintotdeauna: un bichon maltese mini toy, adică un ghemotoc alb și simpatic, care nu crește mai mult de 2-2,5 kg.
Când i-am dat cutia cu cățelul în ea, a trebuit să se așeze, atât de emoționată era. Iar de atunci… sunt nedespărțiți. Rebeca a devenit instant mai responsabilă, mai implicată, mai atentă. Cățelul a devenit universul ei, iar ea e universul lui. Aah, și nu v-am spus ce nume i-a ales! Inițial, a zis că-i spune Pufuleț. După care, s-a gândit mai bine și a ales: Tigruț!
Pe 1 iunie, de ziua ei „de drept”, cum zice ea, ne-am adunat din nou toți și ne-am bucurat de timp împreună. Dar parcă orice alt nou cadou a pălit în fața lui Tigruț!
Acum sunt împreună, acasă la tatăl Rebecăi, unde Rebeca vorbește încontinuu cu el și îi arată lumea prin ochii ei. Se bucură împreună de vacanță, de soare, de aer, de dragoste și prietenie sinceră. Așa că… da, Rebeca va ține minte pentru totdeauna anul în care a împlinit 6 ani!
Mulțumim tuturor pentru cadourile și pentru mesajele trimise! Rebeca s-a bucurat de fiecare dintre ele și vă trimite înzecit înapoi toată dragostea ei, mai ales că acum a devenit și mai mare. Și nu, nu se compară nimic cu bucuria unui copil atunci când primește un cățel și e înconjurat de dragoste!
Comenteaza