Tuturor ne plac povestile!
Cui nu-i plac poveștile? Cine nu se lasă prins de magia cuvintelor și cine nu intră pe tărâmul fermecat al poveștilor care ne merg fix la suflet? Indiferent de vârstă, ne amintim cu drag de poveștile copilăriei și le îmbrățișăm cu mare curiozitate pe cele noi. Eu una știu că toate poveștile pe care i le spun Rebecăi, clasice sau noi, mă prind foarte tare și mă acaparează cu toate acele elemente captivante, pe care numai în povești le găsești.
Iar poveștile sunt limbajul perfect în comunicarea cu cei mici. Oricât de mult ai încerca să le transmiți un mesaj așa cum i l-ai transmite unui adult și oricât de maturi ar fi acei copii, ei reacționează cel mai bine atunci când mesajul se transformă într-o poveste captivantă. Să fim serioși, și noi suntem mai receptivi la mesaje creative sub forma unor povești, darămite copiii? E terapie pentru minte, trup și suflet!
Așa că, atunci când Adriana Mitu, care mi-e foarte dragă, mi-a scris și mi-a spus că lansează patru pachete terapeutice, care conțin și patru povești atractive pentru cei mici, am zis că trebuie să le am și eu și, totodată, că trebuie să vă spun și vouă.
Fiecare dintre cele patru cutii terapeutice este practic un mic atelier pentru dezvoltarea emoțională a copilului și pentru a trata o anumită situație din viața sa. Cutia cuprinde un puzzle cu o imagine reprezentativă, jocuri pentru dezvoltarea emoțională a copilului, soluții pentru a gestiona unele situații și, bineînțeles, o poveste terapeutică pe o anumită temă.
Hai să vă spun care sunt și cele patru povești terapeutice scrise de Adriana Mitu:
• Povestea Veveriței Căstănica – Teama de separare / întoarcerea părintelui la locul de muncă;
• Povestea Oiței Gogoșica – Creșterea încrederii în sine / transformarea defectelor în calități;
• Povestea dragonului furios – Agresivitatea din ambele perspective: agresor și agresat;
• Spiridușii Băț și Șugubăț în misiune secretă – Dezvoltarea empatiei și a compasiunii pentru ceea ce simt ceilalți.
Dacă vreți să citiți și voi poveștile, împreună cu cei mici, aveți mai multe opțiuni:
– Mergeți sâmbătă, 19 noiembrie, la ora 11:00, la Târgul de Carte Gaudeamus din București, unde, la standul Editurii Diana, Adriana va lansa primele patru pachete terapeutice;
– Intrați pe site-ul Adrianei și aflați mai multe detalii despre proiect;
– Intrați pe site-ul Editurii Diana și le cumpărați online;
– Participați la concursul organizat de Blog de Părinți, Adriana Mitu și Editura Diana!
Participa la concurs!
Așadar, am pregătit două premii pentru părinții responsabili care se implică în educația copiilor și cărora le pasă de sentimentele celor mici. Tot ce trebuie să faci este să lași un comentariu la acest articol în care să ne spui care este relația ta cu poveștile: ce amintiri ai cu poveștile din copilărie, care este povestea sau personajul care ți-au rămas în suflet și în minte, ce poveste îi place copilului tău sau cum ajută poveștile în cazul familiei tale.
Îți lăsăm libertatea de a crea tu această poveste din comentariu, iar noi îți oferim fie o poveste terapeutică și un puzzle, fie trei povești terapeutice, în funcție de cât de tare ne place ce ne spui. Concursul se încheie pe 30 noiembrie, așa că asigură-te că ne trimiți la timp ,,povestea ta”, pentru a primi poveștile terapeutice semnate Adriana Mitu pentru copilul tău!
Foto: washingtonfamily.com
Povestile ascultate sau citite mi-au plăcut dintotdeauna, recunosc si mie….ce poate fi mai plăcut decât sa povestesti sau sa citești celor mici, întâmplări cu tâlc, din care ei de fiecare data ce învăța. Lumea magica a poveștilor specifică copilăriei si nu numai, reprezintă o realitate pt universul celor mici…asta îmi place cel mai mult! Când deschid larg ochii, când zâmbetul apare pe chipul lor senin, semn ca au inteles despre ce e vorba sau i-a amuzat ceva…imi dau o stare de bine, instant. Ce bine ca exista copiii si povestile in viata noastră!
Opinia mea despre poveștile cu care am crescut noi, nu este chiar una pozitivă. Nu cred ca pe mine m-au afectat la acel moment intr-un sens negativ neapărat, dar când a venit timpul sa-i spun fiicei mele povesti, seara, la culcare, am observat ca incercam sa evit sau sa reformulez o mulțime de aspecte mult prea negative, pe care nici nu as fi vrut sa i le explic dacă mă intreba: mame care mor și sunt înlocuite de mame vitrege rele, vrăjitoare care vor sa omoare fete bune și frumoase….și multe altele. De exemplu prima noastră experiență la teatru a fost la „Ratusca cea urâtă”, unde fetița mea a început sa plângă în sală, afectată fiind de subiectul povestii. Recent, însă, intr-o seară, mi-a zis ea o poveste pe care o învățase la grădiniță și am fost plăcut impresionată sa văd ca era una foarte educativa – „Puișorul ingamfat” – evident despre îngâmfare și prietenie. Este clar ca avem nevoie sa aplicam alte metode decât cele cu care am crescut noi sau le-am văzut în jurul nostru, iar poveștile educative sunt o parte importanta și plăcută prin care putem face asta.
Poveştile copilăriei îmi amintesc de bunica mea, şi cum ne cuibăream toţi trei fraţii pe lângă ea cerându-i să ne mai spună încă o poveste. Bunica nu vedea, aşa că nu ne putea citi, iar poveştile pe care ni le spunea erau câteva poveşti pe care le ştia din copilarie, şi multe povesti din viata ei: cum avea grija de oi in copilarie, cum era şcoala atunci, experienţe din timpul războiului, multe întâmplări din copilăria mamei mele şi a fratelui ei, etc. Pe urmă am crescut, iar la 6-7 ani cand am învăţat să citesc, o activitate preferată era să îi citesc şi bunicii basme. Tin minte că îi placeau mult şi mă încuraja să îi citesc cât mai mult.
Mie nu mi-a citit niciodata nimeni povesti. Am avut o singura carte cu povesti din lumea întreagă. Închid ochii și o văd! Eram în școală generala și o citeam și rasciteam încontinuu. Pana când, intr-o zi, n-am mai gasit-o. Mama mea a decis ca sunt prea mare sa mai citesc povesti și a facut-o cadou. Am făcut rost de alte doua cărți și au avut aceeași soarta. Si m-am invatat minte, zilnic mă ascundeam și citeam legende populare românești. Le citisem de atâtea ori ca le știam pe de rost. La un momentdat însă, nu stiu de ce, am încetat sa mai citesc. In liceu si facultate am căutat informația de-a gata și am ales varianta ușoara ( rezumatele altora). Am ramas departe de cărți pana cand lumea mea s-a răsturnat. De fapt, s-a întors cu fața la soare! Am devenit mama! Și tot ce-i bun și frumos am descoperit din nou cu ajutorul copiilor mei. Am trei minuni, cel mai mic are 6 luni iar cea mare 5 ani. Le citesc zilnic. Pentru ele, cele mai frumoase daruri sunt cărțile. Cea mare știe deja sa citească iar cea mica umbla cu cartea-n mana tot timpul. Iubesc cărțile! Și voi avea grija sa rămână așa mereu! Le voi lăsa să citească povesti și voi încerca să fac o poveste din tot ce le-nconjoara!
Și câștigătorul este…. :)))
Vă mulțumesc tuturor pentru participarea la concurs! Sper să avem parte doar de povești frumoase și să ne creștem copiii cu principii inspirate din experiențele pozitive din cărți!
Nu vă mai țin în suspans, ci vă fac în sfârșit cadoul de Moș Nicolae:
– Un puzzle și o poveste terapeutică merg către Andreea Vartic;
– Trei povești terapeutice merg către Florina.
Felicitări, doamnelor! Vă rog să vă verificați astăzi e-mailul, pentru că vă trimit unul cu informații despre premii chiar acum.
Mulțumesc încă o dată și vă doresc Sărbători cu zâmbete!
Mulțumeeesc! Perfecte de pus sub brad! Abia le aștept!