In aceasta seara am avut o discutie destul de serioasa cu studentii in legatura cu partea practica a studiilor la Universitate. Si imi aduc aminte ca am trecut si eu prin aceeasi situatie si, mai mult, aud aceeasi problema de cativa ani buni de la studenti. Fie ca sunt trimisi „de ochii lumii” la Radio Iasi sau alta institutie de genul care, din pacate, trebuie sa recunoastem ca nu folosesc chiar cele mai moderne metode de lucru, fie ca sunt lasati sa isi gaseasca singuri locuri de practica, studentii nu sunt multumiti. Si e logic si de ce. Vor chestii practice si se asteapta sa le si primeasca. Si ma refer aici nu doar la cele doua saptamani de practica de la sfarsitul anului, ci efectiv la activitati practice pe tot parcursul acestuia.

Si ma intreb de ce firmele au o atitudine reticenta fata de internshipuri si voluntariat. Se gandesc ca o sa le fure tinerii bazele de date si stilul de lucru? Se gandesc ca procesul de invatare a altora presupune prea mult timp pierdut? Din punctul meu de vedere e exact invers: ambele parti au de castigat. Tinerii invata de la specialisti, iar companiile isi formeaza oameni de incredere, resurse umane importante pe care ulterior ii poate angaja,

Acum, bineinteles, trebuie sa faca si studentul ceva. Adica sa se zbata si sa investeasca singur in dezvoltarea lui. Prin activitati de voluntariat, prin internshipuri, prin angajari, prin initiativa de a face singuri ceva: evenimente, proiecte, actiuni. Stiti vorba aia, decat sa astepti de la altii, mai bine iti faci singur.