Am mai discutat odată că denumirea oficială conform codului COR a oamenilor care lucrează în PR este Specialist Relaţii Publice şi că există o poziţie separată de Purtător de cuvânt. Mulţi mă întreabă de ce atunci când vin jurnaliştii să ne ia interviuri şi să facă reportaje despre turism nu ies eu în faţă să vorbesc. Pe principiul „PR-ul ar trebui să facă asta, nu?”. Ei bine, eu am altă percepţie.

Eu nu apar pe sticlă atunci când vin jurnaliştii, deoarece specialiştii în turism sunt chiar colegii mei de la vânzări, în frunte cu fraţii Bărhălescu. Pe lângă faptul că dau un plus de valoare interviului, deoarece vorbesc în cunoştinţă de cauză şi cu multă pasiune pentru ceea ce fac (nu că eu nu aş face-o, dar ei sunt „tătici” pe turism), însă cred că aşa se apropie şi mai mult de oameni. De clienţii care îi contactează şi le cer oferte de vacanţe şi călătorii. De clienţii care zâmbesc, deoarece ştiu că de călătoria lor se ocupă de exemplu Paula, care apare frecvent la televizor şi oferă informaţii şi noutăţi din turism, şi care are peste 10 ani de experienţă în domeniu.

Tocmai pentru că fiecare om din echipă este specializat pe un segment din turism aş prefera să cresc gradul de brand personal al fiecăruia şi să întăresc relaţia dintre clienţi şi consultanţii Icar.

Da, eu sunt cea care facilitează legătura între media şi consultanţi, cea care pregăteşte materialele şi care menţine o relaţie transparentă şi de prietenie cu jurnaliştii şi oamenii din online, însă, până la urmă, colegii mei de la vânzări sunt cei care trebuie să iasă în faţă.

Voi ce părere aveţi? Omul de PR ar trebui să se ocupe de toate intervenţiile media sau ar trebui să îi lase pe cei care lucrează pe serviciile în cauză să vorbească despre asta?

Sursa foto: cawc.net