1.Cred ca primesti intrebarea aceasta extrem de des, insa sunt nevoita sa ti-o adresez si eu: cum e viata de parinte cu gemeni?

 Viata de parinte de gemeni este de doua ori mai frumoasa!

 Atunci cand am fost la prima ecografie, la sase saptamani, s-a aratat un singur bebe insa doua saptamani mai tarziu am aflat ca vom avea doi copii. A fost foarte amuzant momentul, pentru ca atunci cand ni s-a spus ca defapt sunt gemeni am inceput amandoi sa radem. Medicul s-a uitat putin ciudat la noi dar i-am explicat ca au mai existat gemeni in familia mea asa ca, pe undeva, ne asteptam si la asta, bucuria fiind uriasa. Un pic mai incolo ne-am dezmeticit si am realizat ca totul va fi ori doi de aici incolo, insa acea euforie care a inceput pe 1 septembrie 2013 nu a disparut nici pana acum si nu cred ca va disparea vreodata.

 Activitatile cu doi copii sunt de doua ori mai solicitante dar si mai placute. Trebuie sa fii mereu cu ochii in patru, mai ales ca mai nou au inceput sa apuce si sa bage in gurita orice prind. Baietelul este un pic mai posesiv cu mami iar fetita cu tati. Programul ni-l fac ei noua si nu invers. In principiu, cand fetita se trezeste, adoarme baietelul si tot asa. Un lucru e cert: nu ne plictisim niciodata!

 Cheltuielile sunt asa cum v-ati astepta – la dublu – de doua ori mai multi bani pe scutece, lapte, vaccinuri, vizite la doctor si asa mai departe. Am avut sansa de a avea gemeni bivitelini asa ca nu se pune problema deosebirii lor. Sunt diferiti incepand cu unghiutele de la maini si terminand cu personalitatile lor. De exemplu, si plansul le este diferit: Tudor plange de se zguduie blocul, iar Veronica mai mult miauna.

2. Ce s-a schimbat in viata de cuplu de la nasterea gemenilor? Ce faceti voi pentru a va mentine vie ”flacara”?

Am incercat sa ramanem neschimbati, in masura in care se poate, si cred ca am reusit. Principala schimbare ar fi totusi lipsa timpului. Nu ne mai apartine si e amuzanta chiar si ideea de a face planuri. Ne bucuram de ceea ce avem si ne intrebam cum s-or descurca parintii de tripleti?

3. Care sunt activitatile tale de tatic cu gemenii? Cum iti ajuti sotia si cat de important crezi ca este acest ajutor, atat pentru ea, cat si pentru copiii tai?

 Incerc sa o ajut atat cat de mult pot. De la inceput am decis ca voi fi un tata implicat, asa ca stiu sa schimb bebelusii, sa ii hranesc, sa le fac baita, sa ii imbrac si asa mai departe.  Stiu ca ajutorul meu conteaza pentru sotia mea, care poate avea cateva momente de respiro, seara cand vin de la serviciu, dar mai ales pentru cei doi copii, care de ceva timp ma asteapta cu cele mai largi zambete pe fata.

4. Care sunt cele mai importante principii dupa care sunteti hotarati sa va cresteti copiii si de ce le-ati ales tocmai pe acestea?

 Am ales sa ne crestem bebelusii cat mai independenti cu putinta. Nu ne-au placut niciodata copiii plangaciosi, rasfatati si agatati de “fusta mamei”. Spre exemplu, incercam sa nu ii tinem prea mult in brate intrucat nu avem suficiente pentru amandoi in acelasi timp dar vorbim cu ei cate in luna si-n stele, le cantam si le compunem poezii “naive”. Si noi doi am fost crescuti in acelasi stil si zic eu ca am ajuns bine.

5. Se spune ca parintii invata odata cu bebelusii. Care sunt lectiile pe care le-ai invatat odata cu venirea pe lume a bebelusilor tai si pe care ni le poti destainui si noua?

 Am hotarat sa ii lasam pe cei din jur sa ne ajute, in masura in care ei pot. (Ma refer aici la bunici si surori – vorba englezului: “It takes a village to raise a child”)

Am decis sa ma bucur de fiecare zi pentru ca am si de ce.

Am aflat ca viata in patru (cinci cu tot cu Nera, cainele familiei) e si mai frumoasa decat cea in doi.

Am invatat sa iubesc mai mult decat credeam ca e posibil.