1.      De ce iti este cel mai tare dor din perioada in care nu era Iustin?

De momentele in care luam hotarari spontane de a face ceva sau de a merge undeva, fara sa ma gandesc daca este oportun pentru un copil sau cu cine va sta copilul, in cazul in care nu ar fi indicat sa mearga si el.

Am mers in foarte multe locuri impreuna, unde cateodata era singurul copil din preajma si ne-am descurcat foarte bine, insa au fost si momente in care nu s-a putut sa mearga si Iustin si atunci a ramas cu bunicii. Multumim parintilor ca ne sunt aproape si sunt foarte dornici de a petrece timpul cu nepotelul lor.

2.      Cum e sa fii sotia unui politician activ, mereu pe drumuri? Ce implica acest lucru in cresterea lui Iustin?

Activi suntem toti. De la cel mai mare la cel mai mic dintotdeauna, si asta face ca timpul sa fie o notiune foarte abstracta pentru noi. De cand ne-am cunoscut, stiam care sunt planurile lui si care ii este pasiunea, asa ca tot ce pot face este sa il sustin, si dorim sa creem un echilibru in toate, si incercam sa mentinem balanta cat se poate de bine. Indiferent cat timp avem la dispozitie pentru a-l petrece in familie, incercam sa fie niste momente unice si de calitate.

Prezenta tatalui in cresterea copilului este la fel de importanta ca si a mamei, de aceea cat Costel este plecat, petrece mai mult timp cu mine, iar cand este acasa merg impreuna la diverse activitati, cu bicicleta, la fotbal, chiar si la sedinte.

Mereu l-am implicat si pe Iustin in activitatile noastre, pentru a percepe ce se intampla in lumea adultilor, nu doar sa-i povestim. Ne-a vizitat la birou, a stampilat, semnat, a desenat pe whiteboard, a rearanjat post-it-urile, are o pasiune pentru hartiile din imprimanta.

3.      Ce ai face diferit daca ai ramane din nou insarcinata si de ce?

As face tot ce as simti nevoia sa fac. M-am bucurat foarte mult de perioada in care am fost insarcinata si am urmat acelasi principiu.  Am facut sport, am calatorit, am urcat pe munte, am beneficiat de foarte multa dragoste. Poate am avut ceva reticiente in ultimele saptamani de sarcina, legate de momentul nasterii, care putea interveni oricand, si nu voiam sa ma ia pe nepregatite, ceea ce sigur nu va mai fi o problema la urmatoarea.

Ce as face diferit: in momentul nasterii voi avea mai multe asa-zise „pretentii”, pe care nu le-am constientizat la prima, voi vrea sa nasc asa cum simt, si mai putin cu imi indica personalul medical, desigur daca nu va fi niciun pericol pentru mine sau bebe.

4.      Ce idei de activitati pentru baietei poti sa le oferi mamelor de baieti?

Sincera sa fiu, cam pana la 2 ani si ceva, activitatile sunt comune, indiferent ca sunt baietei sau fetite, abia dupa aceasta varsta incep sa se orienteze spre activitati specifice. Iustin este pasionat de gatit (ajuta bunicile si ocazional pe mami), make-up (exersat pe mami), si mai nou s-a lasat de aceste pasiuni si ii place sa faca ceai, sa joace fotbal cu baietii si sa se joace cu masini de curse.

Recomand jocurile in natura, indiferent de anotimp, jocurile creative: cu plastilina, creta, acuarele, carioci, cantecelele cu dans si jucariile educative, care le pun mintea in miscare sau cele care le gasim la indemana si de care este fascinat copilul sa le descopere.

Iustin adora PET-urile de 0,5 l, sosetele ghemotoc si manusile chirurgicale umflate, mai nou pietrele, nisipul, frunzele, boabele.

5.  Care sunt cele mai importante 5 principii de viata pe care i le-ati insuflat lui Iustin?

Inca din primele momente, dragostea si respectul au fost cele mai importante principii de viata insuflate, fie ca i le-am oferit direct, fie ca le-a observat la noi. Noi suntem niste pupaciosi si ne imbratisam mult, insa sunt momente in care nu vrea, si ii respectam decizia. Mai intrebam din cand in cand „Cine ii da un pup lui tati?” si raspunsul lui Iustin este: „Mami”, si abia apoi cerea si el pup, insa doar unde voia el, fie pe frunte, fie pe obraz.

Daca este sa ma gandesc la principiile de viata, imi vin in minte si oarecum cronologic, o data cu evolutia in cresterea lui Iustin, asa ca urmatorul principiu ma gandesc ca ar fi faptul ca avem incredere in el, si aici ma gandesc la diversificare, cand nu-mi accepta lingurita, dupa ce incepuse sa se obisnuiasca cu ea de vreo cateva zile, dar fiindca ii ieseau primii dintisori, il deranja, si atunci am inceput cu auto-diversificarea – era fascinat si il si ajuta la calmarea durerii.

Mai tarziu, l-am incurajat sa incerce tot ce-l facea curios. Mereu am fost de parere ca de cand se rostogolesc in pat si pana o fac cu intentie, copiii nu sunt obraznici, ci curiosi, dornici sa experimenteze, sa descopere si trebuie intelesi si indrumati. La fel de bine, trebuie sa stie si care sunt consecintele pentru anumite actiuni, fie ca le poate observa, fie ca doar i le explicam.

Iustin e primul copil din familie si inevitabil, e putin cam rasfatat, desi nu a fost intentia nimanui. Insa in relatiile cu ceilalti copii din grup, parc sau gradinita, a avut reactii diferite in functie de evolutia lui: la inceput trebuia sa fiu mereu pe langa el, apoi a inceput sa interactioneze spontan si sa lege prietenii, in functie de preferinte. Fiecare copil e unic si are propriul mod de a reactiona la situatii similare sau de a se dezvolta.

Se spune bine „Copii mici-probleme mici, copii mari-probleme mari”. Cu cat cresc cu atat provocarile sunt mai mari si mai diverse, si trebuie sa te reinventezi in fiecare zi, dar si satisfactiile pe masura. Suntem fascinati de tot ce povesteste, de modul in care isi exprima sentimentele, de jocurile pe care le inventeaza. Consider ca atentia parintilor trebuie sa fie cat mai intensa de la o etapa de viata la alta a copilului, parintele trebuie sa fie cel mai bun prieten al copilului, modelul lui. Ramai surprins cand, efectiv, te vezi ca in oglinda, prin reactii, prin sintagmele folosite.

Iustin este cea mai mare realizare a noastra. Cand il privim, ne regasim in el, in tot ceea ce face, zice sau simte.