Pe Raluca Zenga o știm majoritatea de la televizor. Este mama mereu tânără și zâmbitoare, femeia extrem de frumoasă și de sexy, soția fericită și bloggerița activă, în preajma căreia ți-e mai mare dragul să stai. De curând, Raluca a scris o carte minunată despre experiențele ei în calitate de mamă a Samirei (3 ani) și a lui Walter (1 an), pe care a intitulat-o sugestiv ”Manualul Mămicii Zen”. Astăzi stăm de vorbă cu Raluca și o descoasem, pentru a afla cum putem deveni și noi mămici Zen.

”Mamica Zen” nu este o contradictie in termeni!

Andreea Ignat: Dacă stai de vorbă cu o mămică și îi spui în aceeași propoziție cuvintele ”mamă” și ”zen”, s-ar putea să înceapă să râdă, spunându-ți că ”mămică zen” e o contradicție în termeni. Chiar se poate ca o mamă să fie zen? Te rugăm, învață-ne cum! Spune-ne ce înseamnă, de fapt, o mamă Zen!

Raluca Zenga: Da, așa m-am gandit și eu inițial, că este imposibil să îmbini ZEN-ul cu parenting-ul. De cele mai multe ori, noi, mămicile vremurilor moderne, suntem biete făpturi suprasolicitate și stresate, încercând să țină în balans familia și cariera, cu foarte puțin timp pentru noi înșine. Suntem sursa tuturor de iubire și confort, motorul familiei, care cere energie și bună-dispoziție, organizatoarele activităților, șoferul și bucătarul copiilor noștri… și mai avem și un soț în grijă.

Dar, mesajul meu din carte este acela că Mama ZEN nu înseamnă mama perfectă, un templu de calm și înțelepciune, care emană întoteauna armonie, pace și empatie. Nu, Mama este ZEN pentru că a înțeles și a acceptat complexitatea nuanțată a misiunii de părinte. Unele zile totul va fi lapte și miere, iar într-altele totul o va lua razna, nervii vor fi întinși la maxim, copiii îți vor ridica părul maciucă, și tot echilibrul va fi zgâlțâit din temelii! Dar am conștientizat că totul trece, tensiunile se dizolvă, respirăm adânc, și că cel mai important lucru este să rămânem aproape de cei care îi iubim… la bine și la greu!

Adevarata iubire si grija stau in lucrurile simple, fara cost

Andreea Ignat: Raluca, trebuie să te întreb direct: Are Zenul ăsta vreo legătură cu situația financiară, or ba? Pentru că, în general, oamenii asociază persoanele publice cu o stare permanentă de fericire, bazată pe mulți bani. Cum stă treaba, de fapt, cu banii, parentingul și zen-ul?

Raluca Zenga: Hmm, banii… Am cunoscut mămici care sunt ZEN pe bani puțini, ca să zic așa. Mame care se descurcă admirabil cu un buget frugal, și sunt mult mai calme și mai stăpâne pe situație decaât „luxury-Moms” cu bone, bucătăreasă și șofer, deseori crizate și panicate la cel mai mic obstacol, pentru că au pretenția ca pe atâția bani totul să ruleze perfect, ca un film hollywoodian. Dumnezeu nu îți dă mai mult decât poți duce, zice o vorbă. Totul depinde de tăria noastră de caracter. ZEN-ul fluctuează în funcție de slăbiciunile noastre și eventuala lor neîmplinire. Sigur, banii îți cumpără confort, timp pentru sine (ai bona și tu te duci să te deconectezi la SPA, nu-i rău!), dar frecvent părinții cu bani fac și multe greșeli, crezând că își pot suplini prezența și atenția față de copii prin cadouri și vacanțe scumpe. Adevărata iubire și grija stau în lucrurile simple, fără cost.

Andreea Ignat: Uitându-se la tine, oamenii văd o femeie frumoasă, fericită și împlinită, care are de toate. Și totuși, îndrăznesc eu să te întreb: Ce-i lipsește acum femeii Raluca Zenga?

Raluca Zenga: Sincer, l-aș mânia pe Dumnezeu, dacă aș spune că îmi lipsește ceva. Sunt foarte recunoscătoare pentru ceea ce am, pentru ceea ce am primit, pentru prezența Lui în viața mea. Știu că El vrea să dăruiesc la rândul meu, să fac fericiți pe cei din jur, și, în nici un caz, să mă plâng, când am fost atât de norocoasă și binecuvântată.

Andreea Ignat: Ca mame, ne regăsim adesea în postura în care recunoaștem că am fi vrut să facem lucrurile altfel. Dacă ai lua-o de la capăt, tu ce ai face diferit?

Raluca Zenga: Oh, cu siguranță am și eu multe momente de regret în aventuroasa misiune de părinte, când mi-aș plesni înciudat o palmă pe frunte. „Manualul mamicii ZEN” consemnează sincer și fidel greșelile pe care le-am făcut în postura de „mamică amatoare„, vorbind chiar și de alăptare (aș fi vrut mai mult!), de asociațiile negative cu somnul, de paranoia mea nocturnă în care nu puteam dormi de teamă că bebe s-ar fi putut îneca în somn, de fobia de a o lăsa altcuiva în brațe: trebuia să fiu doar eu, eu, eu, până la epuizare! Dar, din greșeli se învață, și la al doilea copil am fost o mămică mult mai relaxată, mult mai aproape de ZEN.

De la blog de calatorie la carte de parenting

Andreea Ignat: Să revenim un pic asupra cărții, care a pornit, practic, de la blogul tău, Superficiala. Cum s-a transformat de fapt un blog într-o carte și care este povestea din spatele acestei cărți?

Raluca Zenga: Blogul meu, „Superficiala„, se născuse inițial ca un blog de călătorie, de WAG în jurul lumii urmându-și soțul antrenor prin toate țările în care avea contract, redând din experiențele însolite și adaptarea la cultura locală (o preferință personală- viața în Arabia Saudită). Mai scriam despre modă, stilul personal, lifestyle, iar ocazional trasam câte o cronică de carte, din seria lecturilor favorite, ceea ce urma să-mi aducă primul job de traducător literar: editorul Adelina Patrichi a fost impresionat de viziunea mea asupra fascinantei „O mare de maci”, a scriitorului indian Amitav Ghosh, și mi-a încredințat manuscrisul best-sellerului internațional „Ucenica și maestrul” de Vikas Swarup (din faima „Vagabondului milionar”!), pe care l-am tradus în română pentru editura Taj.

Mai apoi, de când am rămas însărcinată, „Superficiala” s-a transformat într-un blog de parenting, în care mi-am confesat trăirile din timpul sarcinii, pregătirea fizică și sufletească pentru „marea transformare”, experiența nașterii, si primele luni cu bebe. Sigur, cu apariția celui de-al doilea copil timpul pentru a scrie pe blog s-a „subțiat” pe nesimțite, și au rămas multe lucruri nespuse. De aceea, m-am gândit să trec lucrurile la „The next level” și să scriu o carte, ceva complex și substanțial, care să se adreseze viitoarelor și actualelor mămici (cu un capitol dedicat „Tăticilor ZEN”!), acoperind tot ceea ce trebuie să știe femeia pe cale de a începe cel mai important capitol al vieții sale. Consider că scriu pe un ton prietenos și complice, cu sensibilitate și umor deopotrivă, nu din postura de „guru al parenting-ului”, ci cu vocea unei mămici sincere, deseori „buclucașe”!

Andreea Ignat: Chiar dacă ai experiența unui blog, cu o carte e puțin altfel. Cât timp ți-a luat să scrii cartea, de la idee până la print, și care au fost provocările de care te-ai lovit?

Raluca Zenga: Recunosc, am avut nevoie de aproape doi ani să finalizez cartea, și asta nu din lipsă de idei sau de cursivitate, ci pur și simplu din cauza timpului prea puțin, pe care reușeam să îl acord scrisului! Marea majoritate a timpului meu este absorbită de cei mici, și îmi face mare plăcere să mă dedic activităților distractive alături de ei! Mai reușeam să scriu seara, când soțul era iîn cantonament cu echipa de fotbal. Cam asta a fost provocarea majoră, să mă adun „artistic”, pentru a fi în stare să scriu la finalul unei zile obositoare!

Mituri in parenting

Andreea Ignat: Știu că unul dintre subiectele pe care le abordezi în carte îl constituie miturile și prejudecățile în parenting. Care sunt principalele mituri pe care ți le-ai propus să le demontezi în cartea ta și de ce?

Raluca Zenga: „Manulaul Mămicii Zen” este o carte „altfel”, din toate punctele de vedere, în care încercăm să facem lucrurile cât mai natural cu putință. Vorbim despre pregătirea fizică și emoționalaă pentru sarcină și apoi pentru naștere (unde încerc să fac nașterea naturală să pară mai puțin fioroasă!) și de nevoia de a trăi această experiență transfigurantă într-un climat pozitiv; despre importanța contactului cu bebe imediat după venirea pe lume pentru „baia de oxitocină”, promovarea unui atașament intens și un bun start în alăptare.

Mi se pare foarte sănătos să dormi aproape de bebe, să alăptezi extensiv și să îl iei în brațe cât de des cu putință, fără teama de a-l „răsfăța” prea tare. Tăticii nu mai trebuie excluși ca și cum ar fi niște extratereștri străini de orice noțiune pentru a îngriji un „pui uman”, ci pot fi foarte ZEN, calmi și capabili, iar una dintre cele mai importante responsabilități ale lor este accea de a se ocupa de cura post-partum a mamei, de a o împresura cu grijă, înțelegere și dragoste.

Mă ocup și de dărâmarea regulilor convenționale despre alimentație, oferind alternative mult mai sănătoase, bogate în nutrienți, din tezaurul rețetelor tradiționale, cele care au susținut reproducerea viguroasă a speciei noastre, înainte de avalanșa mâncărurilor procesate sau a trendurilor în diete!

Andreea Ignat: Ce vor găsi mămicile în cartea ta, de ce ar trebui să o citească și de unde o pot achiziționa?

Raluca Zenga: „Manualul Mămicii Zen” poate fi comandată pe site-ul www.eintegral.ro și se găsește deja în rețeaua de librării la nivel național (Eminescu, Diverta, Cărturești, Sedcom, Humanitas, Libris Brașov, CLB, Inmedio etc.). Cartea mea este cadoul ideal pentru orice viitoare mămică sau mamă aflată la început de drum în „aventura” maternității, pentru că o însoțește etapă de etapă în viața cu bebe, pe un ton prietenesc, nuanțat de empatie și umor. Descifrăm temperamentele bebelușilor pentru a-i întelege mai bine, trucuri salvatoare pentru colici și nopti mai linistite, secretele alaptarii de succes, aflam cum sa evitam tunelul intunecat al depresiei post-partum, trasăm dieta ideală pentru a fi din nou suple și totodată pline de energie, cum să începem cu dreptul diversificarea alimentară cu bebe și câte și mai câte! Vorbim și despre relația de cuplu, cum se transformă iubirea când devenim trei… sau mai mulți în ecuația familială, tătici ZEN, despre remediile naturale ale mămicii ZEN, și o viață trăită cu mai multă sensibilitate, toleranță și empatie.

Zen-ul si conectarea la trecut

Andreea Ignat: Câteva sfaturi de încheiere pentru mămicile care caută zen-ul și nu reușesc să îl găsească?

Raluca Zenga: Cum să ne găsim ZEN-ul interior când totul ni se pare potrivnic? Să înțelegem că totul este trecător, atât greutățile, cât și sentimentele de confuzie și inadecvare care ne pot marca uneori primele luni alături de un nou-născut. Este ușor să fim copleșite de sentimente contradictorii, când peste tot ni se propune un model de mamă perfectă, care „cântă” pretutindeni bucuriile nesecate ale maternității. Să acceptăm „stările ondulatorii” din graficul vieții noastre, și să înțelegem că a ne face griji zi de zi ne răpește din bucuria de a trăi.

Poate vi se pare surprinzător, dar pentru a-mi redobândi ZEN-ul interior îmi ajunge deseori să mă întreb „Cum ar fi procedat bunica mea?„, făcând apel la timpuri trecute când lucrurile păreau să cadă în orânduirea lor naturală mult mai ușor, și nu existau atâtea înlesniri și oaze de confort care astăzi ne simplifică substanțial viața! Femeile se descurcau, luptau, și prețuiau micile satisfacții și victorii fără îndoilelile și angoasele din ziua de azi.