Cand eram eleva, eram coplesita de volumul mare de teme pentru acasa. Se pare că de atunci până astăzi nu s-a schimbat mare lucru și copiii continuă să fie bombardați cu nenumărate teme pentru acasă. Din ce văd la prietenii mei care au copii la școală, problema nu stă doar în volumul mare de teme, ci și în absurditatea lor și în gradul de dificultate, lucru care naște o serie de frustrări, atât în rândul copiilor, cât și al părinților. Și, după ce copilul se chinuie o după-amiază întreagă, alături de părinte, să facă acea temă, a doua zi primește o notă proastă pe ea, pe motiv că nu e ca la carte.

De ce pun temele pentru acasa presiune pe copii?

Pai, din mai multe motive:

1. Sunt al naibii de multe, de parcă scopul unui copil pe lume este să depună efort în a desluși cheia temelor, nu să se joace și să își trăiască copilăria;

2. Sunt universale. Adică, nu sunt pliate pe vârsta și pe nevoile copiilor, toți copiii trebuind să facă același lucru, indiferent de vârstă, competențe și pasiuni;

3. Sunt, de cele mai multe ori, inutile. Majoritatea temelor sunt date… pentru a fi date, și nu pentru a soluționa o problemă sau pentru a stârni curiozitatea și pasiunea copiilor pentru acel subiect. Din contră, majoritatea temelor chiar sting această flacără a curiozității, omițând că elevii ar trebui să își dezvolte abilitățile, nu doar să rețină robotic niște informații;

4. Iau din timpul de calitate în familie. Copiii și familia au ajuns să își programeze toate activitățile, în funcție de temele pentru acasă. În timpul în care copiii stau singuri, depunând efort în rezolvarea temelor, ar putea mult mai bine să și-l petreacă în familie, dezvoltându-și abilități și competențe care chiar contează și chiar i-ar ajuta;

5. Iau din timpul pentru pasiunile adevărate. Dar cum sistemul nostru de învățământ pune accent pe minusurile elevului, nu pe plusurile lui, era oarecum normal să îl bombardeze cu teme pentru acasă și să îi răpească din timpul în care ar fi putut exersa pasiunea la care este atât de bun;

6. Nu sunt creative! Nu știu de ce temele pentru acasă trebuie făcute cu atâta neplăcere și obligație, fără strop de creativitate. Aș vrea să văd mai mulți profesori care îndrăznesc să dea teme creative, altele decât cele din manuale, bazate pe vârsta copiilor și pe dorințele lor.

De ce să îi impunem copilului să citească o anumită carte și, eventual, să îi punem o notă proastă dacă îndrăznește să înțeleagă altceva decât e scris în manuale și culegeri? De ce să facă 30 de elevi diferiți dintr-o clasă aceeași temă? De ce avem pretenții mult prea mari de la niște suflete de copii? De ce uităm să ne îndreptăm atenția cu un strop de creativitate spre nevoile copiilor, dincolo de o curiculă exagerată?

Eu încă sper la schimbări majore în sistemul nostru de învățământ, la o abordare modernă, umană, creativă și non-formală a educației în școli. Visez? Nicidecum! Și dacă am pune și noi, părinții, presiune pe profesori și pe miniștri, așa cum se pune presiune pe copiii noștri, chiar cred că am reuși să aducem o schimbare în bine sistemului de învățământ românesc!

Până adunăm toată presiunea necesară, vă recomand să citiți și voi cartea ”Mitul temei pentru acasă”, de Alfie Kohn, apărută de curând la Editura Multi Media Est și disponibilă în shopul Totul despre Mame.

Mai citiți și:

Mitul temei pentru acasă (Partea 1)
Mitul temei pentru acasă (Partea a 2-a)
De ce se cer mai multe teme pentru acasă?

Foto: huffingtonpost.com