Dincolo de capodoperele pe care le știm foarte bine, stau ascunse, de cele mai multe ori, niște povești incredibile de viață. Povești de dragoste, mai exact. Că doar cine cunoaște om care să nu fi suferit măcar o dată din dragoste? Și cred că știți că efectele Doamnei Dragoste sunt direct proporționale cu succesul sau insuccesul muncii noastre. Iar scriitorii celebri din istorie nu au fost privați de „farmecele” ei.
Azi, inspirată de cartea Romantism, pasiune, scandal – Viața amoroasă a scriitorilor celebri, împărtășesc cu voi câteva dintre cele mai „wow” relații și curiozități din viețile amoroase ale bine-cunoscuților scriitori. Nu ca să gustăm „picanterii”, ci ca să înțelegem că și „celebritățile” sunt oameni, și ei au avut parte de divorțuri, depresii, dificultăți financiare, relații eșuate, sarcini pierdute sau avorturi, certuri, fantezii sexuale, experiențe sexuale diverse și provocări ale vieții. Mai mult, cred că e important să cunoaștem adevărata față a marilor scriitori și, mai ales să știm ce se întâmpla în viața lor când au scris unele dintre cele mai celebre opere pe care le citim și astăzi.
Pagini savuroase de istorie literară neconvențională, scrise alert, amuzant, accesibil.
Marilyn Monroe și Arthur Miller
Marilyn Monroe a fost căsătorită timp de 5 ani cu dramaturgul Arthur Miller. Când și-au anunțat logodna, au fost numiți de presă „Minunatul corp american” și „Minunatul creier american”. Nu cred că mai trebuie să vă zic cine era corpul și cine era creierul!
Dramaturgul avea nevoie de liniște și izolare, ca să scrie și să fie creativ. Marilyn avea nevoie de distracție și de atenție. Pentru că o iubea foarte mult, Miller a renunțat la scris și, pe toată durata căsniciei, nu a scris nici măcar o piesă. Era tot timpul protectorul don`șoarei Monroe și mediatorul tuturor certurilor pe care ea le avea cu regizorii și managerii supărați pe divă, din cauza lipsei sale de profesionalism. Și erau din plin!
Dar cât poate omul să îndure, mai ales când în el zace atâta talent? S-a despărțit de Marilyn și, când credea că nu va avea o nouă relație prea curând, mai ales că mai fusese căsătorit o dată înainte de diva blondă, s-a îndrăgostit nebunește de Inge Morath, o fotografă frumoasă, inteligentă și plină de viață, cu care s-a și căsătorit și cu care a rămas timp de mai bine de 40 de ani, până la moartea acesteia.
Nu spune niciodată „Niciodată!”.
T.S. Eliot și Vivienne Eliot
Când s-a căsătorit, T.S. Eliot era un student virgin și neexperimentat. Vivienne, soția lui, suferea de psihoză maniaco-depresivă, dezechilibru hormonal, migrene, nevralgii, reumatism, tulburări alimentare și dependență de analgezice.
Era în permanență într-o stare nevrotică și a stat închisă singură în camera de hotel până și în luna lor de miere, când i-a venit menstruația, iar Eliot, neștiutor, s-a speriat. De atunci, era și mai neîncrezător în sine și a deprins o repulsie față de ea și față de sex. Tot de atunci, văzându-i lipsa clară de interes, Vivienne a început o relație cu fostul ei profesor de filozofie, Bertrand Russell.
La un moment dat, sătul de crizele ei nevrotice, în timp ce se afla în străinătate cu munca, T.S. Eliot i-a trimis soției sale prin avocat o scrisoare, prin care îi cerea divorțul. Viviene a fost devastată și a încercat să dea de el pe toate căile, ca să îl facă să se întoarcă la ea.
Se ducea la el la birou și plângea în sala de așteptare, în timp ce el se strecura afară pe ușa din spate. Mergea la toate spectacolele unde se jucau piesele lui, în speranța că îl va putea vedea. A încercat chiar să dea un anunț la ziar, prin care îl implora să îi vorbească, anunț pe care conducerea ziarului l-a interzis să fie publicat. Își lăsa tot timpul ușa de acasă întredeschisă, în speranța că el va veni.
Boala a dus-o, inevitabil, într-un spital de boli mentale, unde a și murit. Moartea soției sale și toată experiența traumatizantă l-a inspirat să scrie Tărâmul pustiit, cea mai de succes operă a sa.
Ulterior, Eliot s-a alăturat Bisericii Anglicane și a depus un jurământ de castitate, ca să fie sigur că nu mai are parte de traume și dezamăgiri pe plan sexual. Cu toate astea, la 68 de ani, s-a îndrăgostit și s-a însurat cu Valery Flatcher, secretara lui în vârstă de 30 de ani. A cerut-o de nevastă printr-o scrisoare strecurată în teancul de hârtii de dactilografiat. A rămas cu Valery până la moarte, declarând că al doilea mariaj i-a adus o imensă fericire și eliberare.
Cred că învățase între timp și ce e menstruația și că sexul nu e deloc traumatizant, dacă ești bine informat!
Lev Tolstoi și Sofia Tolstoi
Sofia a fost mai mult decât soția lui Lev Tolstoi și mama celor 13 copii ai lor. A transcris de mână zeci de mii de pagini de manuscris ale scriitorului, i-a oferit sugestii redacționale, și-a educat singură copiii, avea grijă de gospodărie, îngrijea țăranii bolnavi, negocia cu editorii lui Tolstoi și îi oferea soțului său toate condițiile necesare pentru ca acesta să își exprime geniul creator.
Însă Tolstoi era unul dintre cei mai cruzi oameni. Era foarte critic cu Sofia, extrem de egosit și iute la mânie, avea izbucniri violente și crize de depresie. La 49 de ani, a trecut printr-o criză a vârstei de mijloc: a renunțat la ficțiune, a început să citească și să predice despre salvarea sufletului, slăvind munca la câmp, vegetarianismul și abstinența sexuală. A fugit de acasă, părăsindu-și familia, pe motiv că nu mai suporta să trăiască în lux. După zece zile a murit de pneumonie.
După ani de război, se pare că a venit și pacea! Bine, pentru Sofia cel puțin!
Norman Mailer și Norris Church
Știți vorba aia cu „a treia oară e cu noroc”? Ei, la Norman Mailer norocul a venit a șasea oară. Pentru că a trebuit să treacă de 5 neveste până să o găsească pe Norris, cea cu care s-a potrivit perfect și cu care a rămas până la sfârșitul vieții.
Norman era un hedonist cu libido nepotolit, care definea dragostea ca fiind „căutarea unui orgasm mai apocaliptic decât cel avut înainte”. Era cunoscut pentru bătăile cu pumnii, urletele constante și criticile aduse femeilor și feminismului. Le ironiza frecvent pe militantele emancipării femeilor, declarând că „femeile ar trebui ținute în cuști”. Cu toate astea, nu înțelegea de ce femeile îl urăsc. Gloria Steinem i-a răspuns: „Ai putea încerca să-ți citești cărțile, la un moment dat!”
Totul s-a schimbat când a cunoscut-o pe Norris, o mamă singură, divorțată, care preda arte, născută în aceeași zi cu el. Se înțelegeau atât de bine, încât Norman a cerut-o de nevastă, convins 100% că ea e sufletul-pereche. Și chiar așa a fost. Mai mult, Norris s-a mutat cu el, înainte de cererea în căsătorie, devenind mamă-vitregă pentru cei 7 copii ai lui Norman, din celelalte 5 căsătorii.
Să mai spună cineva că nu se poate să îți găsești jumătatea și să devii un om mai bun!
Simone de Beauvoir și Jean-Paul Sartre
Au fost colegi de facultate, la Sorbona, iar de atunci au legat o relație specială de peste 50 de ani. Sartre avea 1,50 m, era aproape orb de un ochi și era departe de a fi chipeș. Însă avea una dintre cele mai impresionante minți și personalități, lucruri care contau cu adevărat pentru Simone.
Cu toate acestea, Simone a refuzat ideea de căsătorie și de relație exclusivă. Spunea că mariajul conduce inevitabil la minciună și înșelătorie și că femeia căsătorită trăgea de obicei paiul scurt. Ea voia să își trăiască viața cu aceeași independență ca a unui bărbat.
Tocmai de aceea, pe lângă relația cu Sartre și triourile conjugale, Simone s-a bucurat și de alte relații sexuale. La un moment dat, a avut o relație cu romancierul Nelson Algren, despre care a declarat că i-a oferit primul orgasm adevărat la vârsta de 39 de ani.
Până la urmă, niciodată nu e prea târziu, când vine vorba de un orgasm bun, nu?
Virginia Woolf și Leonard Woolf
Așa cum nu pot să îl ascult pe Enrique Iglesias, așa nu pot să o citesc pe Virginia Woolf. Când am citit Doamna Dalloway, îmi venea să arunc cartea pe geam și de fiecare dată când aud numele scriitoarei, simt cum mă zburlesc.
Virginia Woolf oscila între manie, când vorbea aproape fără oprire câteva zile la rând și perioade de depresie profundă, când voia să se sinucidă. Când iubitul ei, Leonard, a cerut-o în căsătorie, aceasta a acceptat cu greu, dar l-a informat sec: „Nu simt nici o atracție fizică pentru tine. Când m-ai sărutat, deunăzi, n-am simțit mai mult decât simte o stâncă”.
Și nu era ceva ce ținea doar de relația cu Leonard. Pentru Virginia Woolf, actul sexual era ceva îngrozitor, iar pasiunea sexuală nu reprezenta ingredientul-cheie al unei căsnicii. Cu toate acestea, el i-a stat alături până la finalul vieții, devenindu-i totodată editor și sprijin.
Nah, o fi având ea ceva-ceva, de a stat omul ăla alături de ea atâta timp!
Alte povești de „dragoste” pe scurt
Poveștile sunt multe și, de cele mai multe ori, incredibile. Las mai jos doar câteva dintre ele, pe scurt:
Ezra Pound a locuit în aceeași casă cu soția și cu amanta sa timp de 50 de ani.
Anais Nin a trăit timp de decenii întregi o viață dublă. Era căsătorită de 24 de ani cu Hugh Guiler, în New York, când s-a căsătorit, în cealaltă parte a continentului, cu mult mai tânărul Rupert Pole. Nu a putut să aleagă între cei doi, așa că a alergat o viață între ei, spunând că Guiler îi oferea siguranță emoțională și financiară, pe când Pole îi oferea sexul minunat care lipsea din mariajul ei.
Charlotte Bronte a refuzat cererea în căsătorie a pretendentului său, spunându-i acestuia că nu simte nimic pentru el și că nu are de gând să accepte o căsătorie lipsită de pasiune, doar de dragul siguranței materiale.
D.H. Lawrence o bătea adesea pe Frieda Weekeley, soția lui, țipând la ea că el este stăpânul.
Frumoasa și sclipitoarea soție a lui Vladimir Nabokov, Vera, era cea mai înflăcărată susținătoare a soțului ei. Era, totodată, dactilografa lui, redactorul, agentul, managerul, șoferul și asistenta cursurilor universitare. Tot ea a fost cea care a salvat manuscrisul Lolita, după ce scriitorul a încercat să îl ardă și să îl taie în bucăți.
Lordul Byron nu putea să privească femeile în timp ce mâncau, așa că nu lua masa niciodată nici măcar cu propria soție. Cu toate acestea, era un mare playboy, cunoscut pentru frumusețea și șarmul lui, dar mai ales pentru dimensiunea considerabilă a penisului său.
Gustave Flaubert, un burlac convins, care trăia pentru scris și pentru sex, a scris Doamna Bovary, inspirat fiind de Louise, poeta cu care a avut o relație zbuciumată de 8 ani de zile.
Când a aflat că soția lui, Joan, este însărcinată, Jack Kerouac i-a cerut să facă avort, dacă voia să rămână împreună. Joan a ales copilul, iar Jack a trecut la o mulțime de relații la care eu nu am mai putut ține pasul când le-am citit. Îndopat cu alcool, cafeină și droguri, Kerouac a scris prima ciornă a romanului Pe drum pe un rulou de hârtie continuă, unde a înșirat 125.000 de cuvinte.
Când s-au cunoscut, Samuel Beckett și Peggy Guggenheim erau la o întrunire, într-un restaurant. Discuția lor a fost preludiul perfect pentru prima lor partidă de sex din acea noapte, care a fost mai degrabă un maraton de sex de 24 de ore, întrerupt doar de momentul în care au mai cumpărat niște șampanie.
În timpul lunii de miere, Georgie a fost devastată când a aflat că soțul ei, W.B. Yeats, era încă îndrăgostit de altcineva. Nu l-a părăsit și nici nu a făcut scandal. În schimb, s-a prefăcut că a intrat în transă și, „ghidată de un spirit”, i-a transmis soțului ei mesaje liniștitoare, cum că făcuse cel mai bun lucru să se căsătorească cu ea. Văzând că tehnica are succes, Georgie a continuat să o folosească în avantajul ei, vindecându-i impotența soțului și îndrumându-și soțul despre cum să o satisfacă sexual.
Charles Dickens și-a părăsit soția, pentru că după cele 13 sarcini, devenise „greoaie și indolentă” și intrase într-o continuă depresie post-partum. Mai mult, a declarat că soția lui nu s-a ridicat niciodată la nivelul inteligenței și vivacității lui, așa că atunci când a cunoscut-o pe fermecătoarea actriță Nelly Ternan, și-a întemeiat o nouă viață alături de ea.
Oscar Wilde, un dandy hedonist și bisexual, a avut o relație foarte specială cu soția lui, cu care scria cărți și reviste. Asta până când ea a rămas însărcinată, iar el a început să aibă o repulsie totală față de corpul ei, declarând: „Cum poate cineva să dorească ce este inform, diform și slut?”
Eseista Susan Sontag și fotografa Annie Leibovitz, care au fost împreună timp de 15 ani, aveau apartamente separate în aceeași clădire. Refuzau să își recunoască public relația, dar secretul lor a fost unul dintre cele mai prost păstrate secrete din oraș.
În carte, veți găsi detaliate și două dintre cele mai celebre relații de scriitori: Scott Fitzgerald cu soția lui, Zelda și Ernest Hemingway cu cele patru soții ale sale, plus nenumăratele aventuri. Eu am citit atât de multe cărți și articole despre Fitzgerald și Hemingway, încât aș putea să scriu o carte separată doar despre ei. Tocmai de aceea, pe ei o să vă las să îi descoperiți singuri în carte!
Tot în carte veți mai citi și despre alți mari scriitori și viețile lor amoroase: Daphne du Maurier, Emily Dickinson, Dorothy Peker, Tennessee Williams, Frederick Douglas, Alexandre Dumas, Marcel Proust, Mary Shelley, Christian Andresen, Goethe, Sylvia Plath, Margaret Mitchell, George Sand, Agatha Christie, Pablo Neruda, Gertrude Stein, Nathaniel Hawthorne, Balzac, Cehov, Kafka, Hugo și mulți-mulți-mulți alții.
Citate despre dragoste de la marii scriitori
Pe final, vă las cu câteva vorbe despre dragoste, spuse de oamenii a căror viață amoroasă este disecată în carte:
Ceea ce numim început e adesea sfârșitul. Iar a pune capăt înseamnă a o lua de la capăt. Sfârșitul e locul de unde pornim. – T.S. Eliot
Nimeni n-a cântărit vreodată, nici măcar poeții, cât de mult poate duce o inimă. – Zelda Fitzgerald
Indiferent cum se sfârșește, să fii îndrăgostit merită cu siguranță fiecare clipă cât durează. – Ernest Hemingway
Nu știi nimic despre o femeie până ce n-o întâlnești la tribunal. – Norman Mailer
Prietenia este căsătoria sufletului și, ca orice căsătorie, și aceasta poate ajunge la divorț. – Voltaire
Dacă am avea doar bucătăria și dormitorul, nu ne-ar mai trebui altceva. – Julia Child
Un arheolog este cel mai bun bărbat pe care-l poate avea o femeie. Cu cât devine mai bătrână, cu atât va fi mai interesat de ea. – Agatha Christie
Erotismul este unul din mijloacele fundamentale ale cunoașterii de sine, la fel de fundamental ca poezia. – Anais Nin
O orgie literară înseamnă sex și discuție, discuție și sex. – Henry Miller
Nu cred că ar trebui să mă intereseze un bărbat care să-mi facă viața ușoară; mi-aș dori pe cineva care să mi-o facă interesantă. – Edith Wharton
Comenteaza