Mă uitam încă de vineri la comentariile și la reacțiile unor oameni (deși e mult spus ”oameni”) cu privire la finaliștii emisiunii ”Vocea României” de la Pro TV. Practic, când auzi asemenea cuvinte și vezi asemenea atitudini îți dai seama ce popor înapoiat suntem și cât mai avem de muncit ca să înțelegem cu adevărat în ce constă umanitatea, toleranța și diversitatea culturală.

În fiecare zi îi vezi pe oamenii ăștia aducând cuvinte grele la adresa României și arătând cu degetul în toate părțile, mai puțin spre ei. Sunt primii care își înjură țara, dar tot primii care se zburlesc atunci când cineva ”străin” face la fel ca ei. Sunt primii care judecă, doar după aparențe, fără să cunoască omul sau fără să îi afle povestea.

Am urmărit timp de câteva zile hashtag-ul #VoceaRomaniei și m-am înspăimântat de ce pot debita unii. Suntem aproape în 2016, ne dorim titulaturi de orașe culturale europene, facem cumpărături online direct de pe telefon și totuși ne uităm chiorâș când vedem prin preajmă un om de altă cultură, religie sau culoare. Să spui că nu e corect să ia premiul cel mare unul dintre concurenții lui Smiley, pe unicul motiv că ”e negru” mi se pare că ne arată că suntem ca popor fix la coada vacii și că vom mai rămâne acolo mult timp. Să critici din fotoliul tău comod fără argumente, doar pe bază de tipare și discriminări, mi se pare că încă ne cioplim instrumentele de luptă în grotă. Știu că de generații întregi ne-am obișnuit să comparăm și să fim comparați, dar, hai totuși să ieșim din grotă!

Așa cum spunea și Tudor Chirilă, ar trebui să conteze doar vocea, doar momentul de pe scenă care ajunge sau nu la tine, doar actul artistic în sine. Nimeni nu este inferior sau superior. Nu suntem nici măcar egali! Suntem diferiți, suntem unici și asta ar trebui să apreciem la toți ceilalți! Nu să ne dorim să fie toți ca noi, ci să ne bucurăm de diferențe și să le respectăm așa cum sunt. Să le fructificăm și să punem pe prim plan lucrurile care contează cu adevărat: vocea și showul în sine, pe de o parte, și acceptarea diversității, pe de altă parte.

Am văzut comentarii negative la fiecare finalist. Da, pot fi argumente legate de tehnica vocală sau de prestația pe scenă, dar în nici un caz despre culoarea pielii, despre numele pe care îl poartă sau despre ce a făcut acel concurent acum un deceniu. Da, Tobi și Michel sunt negri! Și? Îi face asta mai puțin artiști sau inferiori în vreun fel vouă, celor care judecați atât de ușor pe baza unor motive stupide? Da, Tomi are un nume care nu se termină în –escu. Și? Îl face asta mai puțin talentat și mai puțin îndreptățit să participe la Vocea României? Da, Cristina a cântat acum multă vreme într-o formație și de atunci până acum nu a mai auzit nimeni de ea. Și? Nu ar trebui să aibă o proaspătă mamă șansa la reafirmare și la o carieră care să o așeze din nou pe șine? Credeți-mă că știu din plin ce înseamnă asta și cât de mare nevoie ai de acea confirmare că încă mai poți!

Preferații mei din finală sunt Tobi și Cristina, exact în ordinea asta, la o diferență foarte mică, până acum. Dar nu știu ce va rezerva seara finalei și cum va cânta fiecare din cei patru finaliști. Așa că, îmi deschid inima și mintea și voi lua o decizie pe baza a ceea ce vor cânta și a ceea ce îmi vor transmite.

Așteptați finala de vineri! Urmăriți toate momentele și alegeți-vă favoritul strict pe baza momentului artistic, strict pe baza modului în carea vocea concurentului ajunge la voi și vă impresionează! Dar, vă rog eu mult, lăsați aspectele discriminatorii la o parte! Scoateți-vă ura din inimă și stereotipurile din minte! Nu suntem români! Nu suntem ortocși! Nu suntem albi! Suntem indivizi unici, suntem oameni! Respectați asta și fiți oameni la rândul vostru!

Foto: radardemedia.ro