Se intampla adesea sa starnesc controverse prin ceea ce spun sau prin ceea ce fac. Astazi am lansat acest site, am scris un articol despre reclama de la zaharul Lemarco si … pac, primesc un comentariu „suparat” in care sunt acuzata ca vorbesc aiurea si imi spun impresiile fara argumente solide. Adica, dupa ce fac analiza acestei reclame, o „apropiata a echipei care a lucrat la aceasta campanie” se comporta in cel mai „profi” mod posibil si imi scrie cat de „neprofi” sunt eu. Chiar am stat si m-am gandit daca sa comentez randurile domnisoarei sau doar sa le postez fara analiza, pentru ca oricum se intelege de la sine care este nivelul. Insa am ales sa il folosesc drept material ca studiu de caz, atat pentru blog, cat si pentru cursurile ce vor urma.

Voi trece peste copilariile din nenumaratele epitete mentionate de domnisoara si voi incerca sa fac o analiza comportamentala, in comparatie cu institutiile din Romania in general. Sincer nu e prima data cand vad un astfel de comportament. Pe langa faptul ca il vad si la nepotii mei de 6 si 7 ani atunci cand le spun ca data viitoare se poate si mai bine, il vad din pacate si la firme mari. In loc sa accepte un feedback si sa invete din aceste greseli si din aceste comentarii, devin agresivi si aplica tehnica mentalitatii romanesti: „Ei, nu-ti place .. du-te’n alta parte”, eventual insotind aceste cuvinte cu niste injuraturi la fel de romanesti.

Domnisoara imi spune ca nu ma deosebesc cu nimic de restul lumii, pentru ca „opinia este unanima: spotul este unul prost„. In acest moment m-am oprit din ras si sunt de-a dreptul confuza … intelegeam daca ma acuza in cazul in care eram singura care afirma ca spotul este prost, insa din moment ce toata lumea afirma acest lucru … nu e cazul oare ca atat domnisoara cat si intreaga ei echipa sa isi ridice cateva intrebari?

Uite, voi raspunde si eu punctual pe problemele ridicate:

1. Lemarco este un brand fara notorietate si acest obiectiv trebuia atins

Faptul ca faci un produs celebru nu inseamna neaparat ca e un lucru bun. Vorbim aici de produse, mai exact de zahar. Iar acestuia ii trebuie o notorietate pozitiva pentru a fi cumparat de gospodine si in nici un caz una negativa. Obiectivul nu e sa ii faci pe oameni sa vorbeasca despre cat de prost este spotul. Sau poate asta si-a propus respectiva echipa?

2. consumatorul nu trebuie sa se indentifice cu produsul sau personajele care endorseaza produsul pentru a il cumpara sau a il aprecia (asa cum nu toate gospodinele viseaza sa scape zaharul pe strada si sa i-l aduca Dan Chisu la usa, asa cum eu nu trebuie sa fiu skaterita ca sa beau sprite, asa cum nu e musai sa fiu atlet ca sa ma incalt cu nike and so on)

Aici sunt de-a dreptul socata si ma intreb serios daca membrii echipei respective au vazut ce a scris prietena lor si mai ales daca sunt de acord cu ea. Daca da .. e foarte grav.

3. in categoria sa de produse, si cu atat mai mult in categoria de zahar, spotul asta este unul inovator, care face diferenta, care are o pozitionare clar definita comparativ cu concurenta (astea sunt lucruri care nu tin de “pareri” ci de cercetari de piata comparative)

Sunt foarte curioasa despre ce cercetari e vorba aici. Mai mult … faptul ca nu e vorba de pareri e din nou grav. Sa nu uitam ca orice campanie de succes are la baza tocmai parerile oamenilor de rand, si nu graficile sau retetele din cartile de specialitate. E ok sa iesi din tipare si sa vii cu ceva inovator, dar ai grija ca si publicul sa creada acelasi lucru si sa guste ideea.

4. bugetul a fost unul “romanesc”, nu a fost suficient pentru o campanie integrata dar au inceput cu ceva. Dar observatia rautaciosa cu privire la ambalaje nu isi are locul in discutia despre spoturi. Nu poti sa spui ca spoturile sunt proaste din cauza ambalajelor produselor.

De ce se leaga lumea de buget? De ce nu inteleg aceste echipe care se lauda ca vin cu spoturi inovatoare ca e mai important aportul creativ decat bugetul si ca poti sa faci o campanie de succes cu buget minim sau chiar zero? Nu am spus ca spotul este prost din cauza ambalajelor produselor si ii rog pe toti aceia care afirma ca imi citesc blogul si care se mai obosesc si sa comenteze, sa citeasca textul in intregime, de la cap la coada, fara nervi si injuraturi, si de abia apoi sa purtam un dialog civilizat.

Ma amuza foarte tare sa vad astfel de mesaje copilaresti, dar, in acelasi timp, ma intristeaza sa stiu ca piata e la un nivel atat de low. Oamenii sunt cea mai importanta resursa. Iar daca tu sari in capul lor pentru ca ti-au spus ca nu ai facut bine un lucru, ia-ti adio de la ei si de la vanzari.

Cat despre Dan Chisu si zaharul Margaritar se vede ca Lemarco are o problema clara cu acest competitor. Asa si ar trebui. E zaharul numarul 1 in Romania, prima marca la care te gandesti cand spui zahar. Si eu cumpar Margaritar pentru ca imi ofera increderea unui produs de calitate. Iar Dan Chisu nu are nici un amestec aici. Il cunosc personal si iti pot spune ca nu e o prezenta care sa te dea pe spate si care sa te convinga sa cumperi zahar. No offence pentru Dan Chisu. Insa notorietatea zaharului Margaritar este una excelenta in comparatie cu Lemarco Alb.

In final, domnisoara incheie astfel:

Hmmm.. sunt mandra de pledoaria de mai sus E usor sa desfiintezi pe cineva, nu? Mai ales cand transformi totul in ceva personal. Si uiti ca parerile trebuie sa ti le dai doar daca sunt contructive (nu neaparat de lauda). Daca nu, le tii pentru tine. Se cheama meditatie.

Cum reusesc unii sa ma faca sa rad in hohote fara sa isi propuna acest lucru … mda, ce sa zic … se pare ca avem pareri diferite cu privire la ce inseamna profesionalism, meditatie si oferire de pareri. Dar pot spune un lucru cert in incheiere: daca ai de gand sa accepti doar parerile pozitive si sa arunci cu noroi in cei care „indraznesc” sa iti spuna unde ai gresit, atunci poate chiar ar trebui sa „meditezi” si sa te gandesti daca esti pe drumul cel bun.