Alergăm în fiecare zi să strângem bani. De dimineaţa până seara muncim din greu cu scopul de a câştiga tot mai mult. De cele mai multe ori suntem atât de concentrate pe acest lucru, încât uităm să ne bucurăm de micile bucurii ale vieţii şi, mai grav, uităm de familie.
Îmi vine acum în minte un film care m-a marcat enorm de mult şi care m-a făcut să înţeleg că momentele petrecute cu familia nu se pot compara cu banii pe care îi câştigi şi cu orele petrecute pentru a-i strânge. „Click” – un film recomandat tuturor celor care se cufundă în muncă şi uită ceea ce e esenţial în viaţă.
Cu siguranţă avem motivele noastre pentru care muncim atât de mult: trebuie să mâncăm, trebuie să le oferim celorlalţi bucurii materiale, trebuie să ne satisfacem nevoia de muncă, trebuie să ne satisfacem nevoia unei cariere de succes. Şi totuşi, cum reuşim să împăcăm cariera cu familia? Asta aud în mod frecvent de la femei care au această problemă. Femei care, deşi îşi iubesc familiile şi îşi doresc să petreacă tot mai mult timp cu acestea, se trezesc într-un punct în care îşi dau seama că, de fapt, timpul petrecut la serviciu este considerabil mai mare decât cel petrecut alături de familie. Şi apoi ajungi să te întrebi dacă se merită.
Zilele trecute le-am dat ca temă de seminar studenţilor mei să întocmească o fişă de post pentru un Specialist în Relaţii Publice de la un ONG la alegere. După ce au realizat-o, i-am întrebat dacă se văd făcând activităţile de acolo şi dacă îşi doresc să facă acele lucruri. M-a mirat foarte tare răspunsul unei studente extrem de hotărâte care a declarat că nu vrea să facă aşa ceva nici în ruptul capului. Destul de curioasă, am întrebat-o de ce nu vrea să aibă o carieră în PR. Răspunsul ei: „Vreau să am o viaţă personală”. Cred că a fost prima dată când un student m-a lăsat fără cuvinte. Lăsând la o parte faptul că ar fi trebuit să ştie dinainte ce înseamnă PR şi dacă vrea să practice sau nu această meserie, cel mai tare m-a pus pe gânduri ceea ce fac eu şi cât de tare mă zbat pentru ceea ce fac. Cât de implicată sunt în activităţile pentru cariera mea şi cât de puţin mă axez în ultima perioadă pe familie.
Şi revenim până la urmă la priorităţile fiecăreia dintre noi şi la conştientizarea a ceea ce contează cu adevărat pentru noi. Vrem un job sau o carieră? Şi dacă vrem şi carieră şi familie, suntem destul de organizate astfel încât să ştim cum să ne împărţim între aceste două mari părţi ale vieţii noastre?
M-a pus si pe mine pe ganduri raspunsul ei.M-am apucat de scris un post dupa ce ne-ai povestit asta, dar n-am reusit sa ma concentrez si a ramas in stadiul de draft.
E un fel de „Back to basics” revelatia pe care mi-/ne-o aduce afirmatia ei.Poate intr-un final nu mai conteaza rezultatele, conteaza oamenii.
Si totusi alergam de dimineata pana seara..
Mi-am pus si eu o serie de intrebari similare, in iulie. Eram epuizata si chiar am scris un post pe tema asta(http://ikeritza.blogspot.com/2009/07/pentru-ce.html). Ma gandeam atunci la „cat de mult suntem dispusi sa ne sacrificam viata personala pentru a avea succes in cariera”. Eu una nu m-as vedea facand altceva decat jurnalism. Imi iubesc meseria, insa, in ultimul timp, am ajuns la o concluzie trista! Ca oricat mi-as dori sa impac job-ul cu viata persoanala, nu prea reusesc. De fiecare data cand ma gandesc la prioritati, pe primul loc e „cariera”. Si totusi, exista momente in care tot ce vreau este sa fiu fericita.
Andreea, vine o vreme cand vei incepe sa reflectezi tot mai mult la viata personala. Intarziind implinirea personala, iti ratezi, pe termen lung, si implinirea profesionala. La un moment dat in viata, cand se trage linie intermediara, la puncte de rascruce in viata, ce ramane sunt succesele din planul personal – si crede-ma, in orice balanta din lume, va conta mult mai mult. Sunt nenumarate cazuri de femei de cariera ratate pur si simplu ca femei – nu sunt intr-un cuplu, nu au copii, nu au un coechipier de viata… Cand la 40 de ani esti tot dna Andreea Marc, vei intelege diferenta. Si anume ca in viata ta nu e nici o diferenta.
Intre timp, poate te inspira experienta personala a unui prieten apropiat, om de mare succes, de altfel. Tocmai i s-a nascut al 5-lea copil. Iar noi il asteptam pe al 3-lea. Intre timp, predau, fac training, evaluez, dau consultanta etc. etc. Vietile personala si profesionala nu se exclud, se completeaza si se imbogatesc reciproc. Si este un alt nivel. Orice poate sa nu aiba familie, sa nu aibe copii… dar nu oricine poate sa ii aiba si sa faca din asta un succes de viata!
http://www.dimensiuneaumana.blogspot.com/ Te imbratisez, Oana Mosoiu.
@Oana – imi face placere sa aud ce mai fac prietenii vechi 🙂 si … wow … al treilea copil??? felicitari, oana! Cat despre subiectul de mai sus … clar ca se pot imbina frumos cele doua. Stii prea bine ca si eu sunt foarte workaholica si imi fac spatul de munca atat de placut incat uit sa mai plec de acolo. Pentru viitor … nu stiu … probabil ca e important sa fii pe acceasi lungime de unde si cu partenerul si sa reusesti impreuna cu el sa combini aceste 2 tipuri de viata.
Sincer, din ceea ce mi s-a intamplat pana acum in viata, am invatat ca cele doua aspecte ale vietii pot fi combinate foarte frumos si armonios. Si da, fac PR.
Bine, asta spun acum, ca nu am copii… 🙂
nu poti sa le impaci. andreea raicu zicea pe blogul ei ca „love is a first job” (ma scuzati ca nu sunt original, dar ii impartasesc ideea). in ceea ce priveste ce a spus oana cum ca are 3 copii… felicitari sunt si cazuri fericite. daca ai ambitie reusesti. fiind o persoana realista am sa trag totusi o concluzie si am sa spun ca „te vei trezi ca nu ii cunosti pe proprii copii”. acest mesaj a fost pt oana. in rest, cred ca numai Dumnezeu le poate rezolva pe toate. eu am 22 de ani si m-am aruncat in munca sa realizez ceva , sa am anumite lucruri pe care le doresc. dar nu ma simt fericit acum ca imi permit anumite lucruri. adica am banii mei de buzunar, ca cheltuieli mari nu am – ca stau cu ai mei.
E greu sa te imparti intre cariera si familie. Dar nu imposibil. Mi-a placut intrebarea: iti doresti job sau cariera? Pentru o cariera nu poti munci doar 8 ore pe zi… iar timpul pentru familie?
Buna ,Andreea.
Eu sunt o femeie de 40 de ani,cu o familie fericita,dar fara o cariera.Ma incumet acum abia sa imi fac o cariera,sper ca voi reusi,insa…spun ca e greu sa le faci pe toate daca esti femeie.Daca ai norocul sa fii barbat,e simplu-iti faci o cariera indiferent daca sotia este insarcinata,daca are febra copilul,daca nu-i gata mancarea seara cand vii de la serviciu…obosit si tracasat!EA nu isi permite sa nu fie acolo pentru fiecare,mai putin pentru ea.Ce spui de asta?
Voi sunteti tinere si poate aveti o mama aproaape ,sa va pregateasca tot ce trebuie.