În week-end am fost la Bicaz. După o perioadă destul de dificilă şi agitată, am zis să ne luăm corturile, sacii de dormit şi să plecăm la munte. Peisaj frumos, aer curat, momente de relaxare. Mă aşteptam să găsesc pe lac ce am găsit şi ultima oară când am fost acolo – multe multe gunoaie. Vezi articolul despre asta aici.

Mare mi-a fost mirarea când am văzut că nu mai era nici un pet în apă. M-am bucurat degeaba, pentru că mergând la coada lacului să ne instalăm corturile nu am putut să nu observăm muntele de gunoaie şi de peturi aruncate ori pe lângă apă, ori pe iarbă. Ca să pescuieşti trebuia să îţi faci loc între zecile de peturi şi gunoaie aruncate la marginea lacului.

Dar per ansamblu, lăsând la o parte gunoaiele şi o familie numeroasă care s-a instalat lângă noi şi care nu s-a sfiit să asculte manele la volum maxim toată noaptea şi să chiuie de mama focului, a fost extrem de bine şi de relaxant. Pentru că nimic nu se poate compara cu liniştea şi aerul curat de la munte.