Cum am aflat că am diabet

Să tot fie mai bine de jumătate de an de când m-am retras ușor-ușor în carapacea mea. Am refuzat din ce în ce mai multe apariții media, am renunțat la unele proiecte și am redus cât am putut interacțiunea. Nu doar din cauza covidului, ci pentru că nu mă simțeam bine și făceam eforturi mari să discut cu oamenii, chiar și online. Am pus-o pe seama stresului, a depresiei, a schimbărilor din ultimul timp. Dar când durerile s-au intensificat atât de tare încât nu am mai putut să mă mișc din pat, am înțeles că trebuie să ajung neapărat la doctor. Și chiar și atunci credeam că e pancreasul meu care urlă de la oboseală și stres și nicidecum altceva.

După analize, investigații și discuții cu medicii, i-am dat de cap. Țin minte că era 1 aprilie dimineața și citeam postarea lui Ines Nerina în care vorbea despre cum aflase în urmă cu patru ani că are diabet și cum a fost viața ei până acum. Pe 1 aprilie după-amiază au venit analizele care mă anunțau că și eu am diabet. Dar ca tot omul care nu e specialist, am zis că trebuie să le interpreteze un medic și că nu mă stresez mai tare până nu o aud din gura cui trebuie. I-am trimis un email cu rezultatele medicului meu ginecolog cu care am o relație excelentă și care mi-a fost alături de fiecare dată. Făcusem și la ea niște analize de rutină și îi promisesem că o țin la curent cu starea mea. Mi-a răspuns imediat și mi-a zis să contactez cât de repede un diabetolog. Apoi m-am dus cu analizele la medicul de medicină internă la care făcusem toate investigațiile și mi-a zis la fel, să mă duc neapărat și cât mai repede la un diabetolog.

Și uite așa am ajuns pe mâinile diabetologului, care mi-a confirmat diagnosticul de diabet zaharat, m-a luat în evidența bolnavilor de diabet, mi-a prescris medicamentele necesare, mi-a dat regim alimentar și mi-a înmânat un glucometru, ca să pot să îmi iau tot timpul glicemia acasă.

Cum am ajuns să fac diabet

Până să vă povestesc ce s-a schimbat în viața mea de când am aflat și ce va rămâne schimbat pentru tot restul vieții, vreau să vă povestesc despre cum am ajuns să fac diabet și care au fost simptomele. Nu de alta, dar, conform International Diabetes Federation:

  • 1 din 11 adulți are în prezent diabet;
  • 1 din 2 adulți cu diabet nu e diagnosticat;
  • OMS preconizează că diabetul va fi a șaptea cauză oficială de deces în anul 2030.

Hai să începem totuși cu definiția oficială de la Institutul Național de Sănătate Publică:

„Diabetul reprezintă un grup de tulburări metabolice caracterizate de nivele crescute ale glicemiei, induse de defecte în secreția de insulină și/sau sensibilității la insulină. Diabetul este o boală cronică netransmisibilă care apare atunci când pancreasul nu mai poate produce insulină (sau nu produce deloc), sau atunci când organismul nu mai poate utiliza insulina cum trebuie. Insulina este un hormon produs de pancreas, care acționează ca o cheie ce permite glucozei din alimentele ingerate să treacă din circulația sanguină în celulele corpului pentru a produce energie. În sânge, toți carbohidrații din alimente sunt transformați în glucoză. Insulina ajută glucoza să intre în celule. Incapacitatea de a produce insulina sau de a o utiliza eficient duce la nivele crescute de glucoză în sânge (cunoscută ca hiperglicemie). Nivelele crescute de glucoză pe termen lung sunt asociate cu afectarea organismului și insuficiența de organe și țesuturi.”

Diabetul apare din mai multe motive: genetic, alimentație nesănătoasă, inactivitate fizică, creșterea în greutate, stresul și oboseala, înaintarea în vârstă sau istoricul diabetului gestațional. Ei bine, eu le-am bifat pe toate:

  • Genetic: mai toți oamenii din familia mea au sau au avut diabet;
  • Alimentație nesănătoasă, inactivitate fizică și creșterea în greutate: înainte de pandemie făceam foarte mult sport (ajunsesem chiar și la câteva ore de sport pe zi, atât de tare îmi plăcea) și mâncam extrem de sănătos, cu sprijin de la medicul nutriționist Anca Buruciuc. Și a fost o perioadă minunată. Doar că apoi a venit pandemia, am stat izolată în casă, fără să mai apuc să fac mișcare. În schimb am gătit încontinuu și nu am lăsat cuptorul să se răcească nicio clipă. Așa că e normal că am luat în greutate, ca mai toți oamenii în perioada asta;
  • Stres și oboseală: a fost un cumul de stres care s-a lungit – divorțul, mutarea, schimbarea actelor, intrarea Rebecăi la școală, inactivitatea financiară, pandemia, nesiguranța și toate schimbările la care a trebuit să mă adaptez din mers;
  • Înaintarea în vârstă: nah, ce vreți, mai îmbătrânește omul;
  • Istoricul diabetului gestațional: am făcut diabet gestațional când eram însărcinată cu Rebeca, apoi l-am ținut sub control și a dispărut. Dar asta însemna doar că sunt și mai predispusă la diabet ulterior. Și l-am făcut.

Diabetul zaharat sau diabetul de tip 2 are mai multe simptome, pe care le-am avut și eu:

  • Sete excesivă și gură uscată;
  • Urinare frecventă;
  • Lipsă de energie și oboseală extremă;
  • Senzație frecventă și acută de foame;
  • Dureri ale picioarelor și ale pancreasului.

Ce nu am voie să fac dacă am diabet

Așezați-vă confortabil și citiți ce nu am voie dacă am diabet:

  • Nu am voie de zahăr. Deloc. Și nici de o mulțime de alimente care conțin zahăr sau produse similare, pentru că îmi pot face rău. Și e incredibil în câte alimente găsești zahăr în comerț. Inclusiv în unele tipuri de pâine sau de lipie. Așa că mi-am făcut curat în casă, am scăpat de toate produsele nocive și am ales produse sănătoase, fără zahăr. Și mă perfecționez în citirea etichetelor și în identificarea ingredientelor corecte;
  • Nu am voie de alcool. Exact, nici de vin. Doar foarte ocazional și în cantități extrem de reduse. Deci s-a cam terminat cu aventura mea în lumea vinului;
  • Nu am voie să donez sânge. Am suferit tare când am aflat, mai ales că de abia așteptam să reiau proiectul DonatOM după pandemie. Bine, asta nu înseamnă că voi nu mai puteți dona. Și mă bazez pe voi să acoperiți și partea mea, pentru că e nevoie mare în continuare de sânge;
  • Nu am voie să mă surmenez. Odihna, relaxarea și somnul corect sunt vitale pentru pacientul cu diabet, așa că nu-mi rămâne decât să muncesc mai puțin, să fac masaj mai mult și să încerc să dorm și să am grijă de mine;
  • Nu am voie să sar mese. Oricum mă „transformam” dacă îmi era prea foame, acum cu atât mai mult nu sar mese și mă asigur că cele trei mese principale cu gustări sunt toate sănătoase și conforme cu regimul meu alimentar;
  • Nu am voie să fumez. Dar asta nu făceam oricum nici înainte.

Dacă vă uitați un pic pe lista de recomandări pentru pacienții care au diabet, o să vă dați seama că sunt de fapt în mare parte recomandările de bun simț pentru orice om care vrea să trăiască sănătos: mănâncă sănătos, nu consuma zahăr, mănâncă întotdeauna micul-dejun și nu sări mesele, mănâncă porții mai mici, nu consuma grăsimi, nu bea alcool, nu fuma, nu mânca prea sărat, bea suficientă apă, fă mișcare, dormi 8 ore pe noapte, mănâncă zilnic fructe și legume. Da, toți știm teoria și trăim cu impresia că nouă nu ni se poate întâmpla nimic rău. Ei bine…

Tot studiile arată că bolnavii de diabet care nu își iau medicamentele și care nu respectă regulile de mai sus își scurtează viața cu 10-16 ani. Nu mai zic de complicațiile medicale și de bolile la care diabeticii sunt mult mai predispuși: atacuri cerebrale, infarct, boli ale picioarelor, orbire sau insuficiență renală. Iar eu nu am de gând să fac parte din statisticile astea. Eu vreau să trăiesc. Mult. Și sănătos.

Iar de pe 19 aprilie de când am început să îmi iau pastilele zilnice și să am un stil de viață sănătos, mă simt mai plină de energie și mai liniștită. Și am mai și slăbit. Așa că nu vreau să iau toată povestea asta în tragic și să mă plâng de cât de grea e viața cu diabet, ci vreau să transform boala în oportunitate. E o ocazie numai bună să îmi schimb definitiv stilul de viață, nu doar pentru că chiar vreau asta, ci și pentru că acum sunt obligată să o fac și am motivația necesară, dacă vreau să trăiesc și să îmi fie bine.

Cine mai suferă de diabet

Am aruncat o privire și asupra celebrităților care suferă de diabet, ca să văd cine mai e în postura asta și cum e pentru ei. Am descoperit o mulțime de oameni cu meserii diverse: actori, cântăreți, scriitori, antreprenori sau sportivi (da, și sportivii pot face diabet). Iată doar câteva nume: Tom Hanks, Hally Berry, Salma Hayek, Sharon Stone, Patti LaBelle, George Lucas, Theresa May, Larry King, Chaka Khan, Anne Rice, H. G. Wells, Scott Allan, Nick Jonas, Ayden Byle.

Sharon Stone e întrebată adesea care e secretul de arată atât de bine, mai ales la vârsta ei. Răspunsul ei: „Nu am niciun secret. Am diabet. Pur și simplu fac toate lucrurile pe care ar trebui să le faci. Mănânc corect, dorm, fac mișcare, sunt fericită. Aleg lucrurile bune.” Sharon Stone a aflat că are diabet în urma unui atac de cord, care i-a provocat sângerări ale creierului timp de 9 zile.

Halle Berry a fost îngrozită inițial când a aflat că are diabet și a crezut că va muri. Lucrurile s-au schimbat între timp: „Diabetul s-a dovedit a fi până la urmă un cadou. Mi-a dat putere și tărie, pentru că a trebuit să înfrunt realitatea, indiferent cât de inconfortabilă sau dureroasă ar fi.”

Chaka Khan mărturisește că a aflat că are diabet după o despărțire urâtă, care i-a provocat o depresie. „Diabetul m-a scos din depresie. Mi-am spus că nu am de gând să trăiesc așa, așa că pentru mine diabetul a fost un nou început.”

Patti LaBelle a descoperit că are diabet după ce a leșinat pe scenă, în timp ce cânta. De atunci, și-a schimbat complet stilul de viață, mai ales că nu voia să ajungă ca mama ei, căreia i-au fost amputate picioarele din cauza diabetului sau ca unchiul său, care a orbit din aceeași cauză. „Poți să deții controlul asupra situației. Acum mă simt excelent. Trăiesc așa cum trebuie și tot ce fac fac cu mândrie. Sunt o divabetică.”

Ei bine, cam asta-i atitudinea pe care o adopt și eu acum. Văd diagnosticul ăsta ca un semnal, ca un nou început, ca o oportunitate. Nu sunt atât de inconștientă încât să nu respect regulile. Nu vreau să mă expun riscului de a lăsa boala să mă domine și, într-un final, să mă învingă. Am această putere de a o controla. Așa că de ce să nu țin eu frâiele în mână și să mă bucur de acum încolo de acea viață sănătoasă la care mai toți visăm, dar pe care ne e prea lene să o avem?

Și pentru că diabetul se instalează cu luni sau chiar cu ani înainte să apară simptomele, vă recomand să vă faceți analizele periodice și să luați toată treaba asta în serios. Am întrebat-o pe mama, bolnavă și ea de diabet, ce se poate întâmpla dacă nu merg la doctor, nu iau pastile și nu urmez regulile. S-a uitat sec la mine și mi-a spus: „Poate să îți fie foarte-foarte rău sau poți să intri în comă și să mori.” Ăăh… mulțumesc, nu! Coma poate să mă ocolească liniștită, că n-am de gând să mă întâlnesc cu ea.

Iar dacă după divorț am zis „Life: Part 2”, acum, după diagnosticul de diabet zic „Life: Part 3”. Pentru că e, cu siguranță, un nou început și am de gând să mă bucur din plin de el.