Fără nicio altă introducere, că deja nu mai are rost, iată încă o doză de RebePerle aducătoare de zâmbete și voie bună:

——————

În curte. Stau întinsă pe șezlong și mă uit la Rebeca cum se joacă în groapa cu nisip. La un moment dat, Rebeca îmi zice să vin lângă ea și să ne jucăm împreună. Cu o lene de neimaginat și cu o oboseală pe măsură, mă ridic cu greu și mă îndrept spre groapa cu nisip. Rebeca mă vede că de abia mă mișc și îmi spune:

-Hai, băbușo, hai că poși! Mai ai pușin! Hai! O șă leușești, băbușo!

——————-

În parc. Rebeca se uită la mine cu fățuca aia de cățeluș nevinovat și îmi zice:

-Mami, stii, tu esti țea mai putelnică mamă din lume!

-Mulțumesc! Dar, de ce spui asta?

-Ca să stii de țe poți să mă iei în blațe acum si să mă cali asa până acașă!

———————

În baie. Rebeca se uită în oglindă la corpul ei, apoi la mine, apoi iar la ea. La un moment dat, începe să plângă din senin cu suspine. Încerc să o iau în brațe, să o liniștesc și să aflu ce s-a întâmplat. După ce trage un bocet sănătos, reușește să-mi spună printre lacrimi:

-Eu nu am șâșe! De țe nu am șâșe?!

———————

În bucătărie. Rebeca își ia singură un biscuit, apoi se întoarce spre mine și, până să apuc să deschid gura și să îi spun că mai întâi trebuie să mâncăm mâncare, îmi zice foarte serioasă și hotărâtă:

-Uite cum fațem! Eu o șă mănânc bișcuitele ășta! Tu o șă ștai acolo si nu o șă spui nimic!

———————

În curte. Se lasă seara și începe vântul. Îi zic Rebecăi:

-Hai să mergem în casă, că se lasă frigul!

-Nu e flig, mami! Hai șă mai ștăm pușin, te log!

-Măcar să îți aduc o bluză, ca să nu îți fie frig!

-Hai, mami, nu fi asa șenșibilă! Ne lăcolim si noi pușin!

——————-

În picioare în pat. Rebeca începe să cânte un fel de variantă rock a unei melodii de la Gașca Zurli. La final, îmi spune să aplaud, așa că mă conformez și încep să ovaționez. Ea face o plecăciune, își pune mâinile pe piept și zice cu satisfacție:

-Mdaaa! O șă fiu o vedetă glo-ja-vă!

———————-

După Paște, la masă. Rebeca cere un ou roșu, așa că îi întind coșul cu ultimul ou vopsit. Se uită în coș, vede că e doar unul și zice:

-Mai ește doal un șingul ou?! Oh, nuuu! Mâncași-l voi pe ășta și dași-mi mie unul de țiocolată!

———————–

În pat, înainte de culcare. Îi spun Rebecăi:

-Hai să jucăm un joc!

-Țe zoc?

-Eu zic o literă și tu spui un cuvânt cu litera aia.

-Bine!

-C!

-Potocală!

-Cuvântul „portocală” nu începe cu litera C. Are în el litera C, dar nu începe cu C!

-Păi ai șpuș șă aibă litela aia, nu șă înțeapă cu ea!

——————

În oraș. Ne întâlnim cu medicul care m-a asistat la naștere. Face cunoștință cu Rebeca și îi spune:

– Știi, eu am fost barza care te-a adus pe tine!

Rebeca răspunde cu gura până la urechi:

– Nu ecjiștă baljă! Eu am foșt în bultă la mami!

– Ei, atunci eu am fost cel care te-am scos din burtă de la mami!

– Șelioooș? Aaaw, mulșumesc! Șunteți un dlăguț!

———————-

Mă duc şi eu ca omu` să o iau pe fiică-mea de la grădiniţă. Lumea de pe acolo începe să mă felicite. Cred că e pentru carte, aşa că mă pregătesc să le zic „Mulţumesc”, când aud:

– Ne-a spus Rebeca! Aveţi un bebe în burtică! Felicitări!

Mi se şterge instant zâmbetul, îmi cade faţa şi încerc să adun două cuvinte cât să le spun că eu nu ştiu nimic despre asta. Apoi îmi întorc faţa speriată spre fiică-mea, care începe să râdă şi să zică:

– Upş! A foşt o glumă bună, asa-i, mami?

———————-

Acestea fiind zise, vă dorim o zi cu zâmbete!