Văd din ce în ce mai multe cazuri de familii cu foarte mulți copii, care, din păcate, nu au grijă de ei, îi pun la muncă grea, îi supun violenței fizice și psihice, nu îi lasă la școală, nu le oferă o educație și, mai ales, nu le oferă ceea ce orice copil are atât de mare nevoie: IUBIRE. Și, de cele mai multe ori, când îi întrebi de ce au făcut atât de mulți copii, dacă nu sunt în stare să aibă grijă de ei, îți răspund că ”Așa vrea Dumnezeu”, deși tind să cred că are mai mult de-a face cu alocația copilului și cu ajutorul de la stat.

Nu vreau să intru acum în discuții despre religie și credință, pentru că m-aș lungi foarte mult. Dar, dacă tot îl invocați pe Dumnezeu, nu credeți că Dumnezeu ar vrea, totuși, să le oferiți tuturor acelor copii IUBIRE înainte de toate? Pentru că știu sigur că se poate să ai și copii mulți și să le oferi iubire, atenție și educație, indiferent de situație financiară, de religie sau de alte considerente similare. Am văzut multe cazuri care mi-au dovedit că se poate! Deci nimic nu e imposibil, dacă chiar ai vrea să îți iubești copiii și să le oferi, fără să primești ceva în schimb. Pentru că, până la urmă, te întrebi: de ce ai făcut toți copiii ăștia? Îmi aduc aminte cu tristețe de un reportaj în mediul rural, în care un bărbat declara că a făcut sex cu soția lui de 12 ori, în consecință, ea ”a fătat” până atunci 12 copii (asta a fost exprimarea lui). Și, bineînțeles, nu au condiții să îi crească și să le ofere iubire, educație și tot ce mai are nevoie orice copil, indiferent de vârstă.

Și, personal, nu-mi convine să știu că o sumă mai mică din PIB este alocată educației copilului meu, pentru că o sumă mai mare de bani TREBUIE să meargă la ajutoare sociale. Adică, la familii care consideră că ”fătatul copiilor” le aduce o sumă de bani lunară, fie că vorbim de ajutor social, de alocație, de bani din munca celor mici sau din ajutoare de la oameni miloși. Și nu înțeleg de ce statul continuă să sprijine astfel de cazuri și astfel de concepții, care fac mai mult rău decât bine.

Am văzut cazuri de părinți cu foarte mulți copii, care nu aveau ce să le pună de mâncare pe masă și care, totuși, refuzau să muncească, pentru că ar fi pierdut ajutorul social. Adică, preferau să stea acasă și să nu muncească pentru 500 lei/lună, decât să meargă zilnic la muncă și să câștige dublu. Sau părinți cu foarte mulți copii, care nu lucrau, dar își trimiteau copiii la muncă grea în fiecare zi. De ce aceste cazuri nu sunt luate în vizor și rezolvate de către instituțiile responsabile? Aceste cazuri sunt trecute doar într-un registru gros, prin prisma căruia aceste familii beneficiază de ajutor social din partea statului. Ajutor care s-ar putea duce foarte bine către EDUCAȚIE, de care avem atât de multă nevoie.

Și uite așa continuăm să milităm și să cerem educație sexuală în școli, un sistem de învățământ fără hibe, campanii de informare mai de impact în mediul rural și în categoriile defavorizate, precum și o acțiune concretă a instituțiilor statului în acest sens!

Foto: responsabilitatesociala.ro