„Bani! Mulți bani! Banii mei!”

Când eram eu tânără și zbuciumată, pe lângă distracția normală vârstei, mai aveam și altceva în cap: bani. Mă înnebunea dorința asta de a fi pe cont propriu și de a face și eu bani. Mulți bani. Banii mei! Așa că, pe timpul facultății, am lucrat încă din primul an de studiu, iar în vacanțe îmi mai luam tot timpul un job, că, deh, aveam extra-timp!

Într-o vară, am decis să mă angajez ca agent de vânzări la un depozit de băuturi alcoolice. Aveam 20 de ani și un pic, nu știam nimic despre vânzări, iar despre alcool știam doar cât îl consumam la petreceri. Adică m-am dus ca vițelul la poartă nouă, vorba poetului! Culmea e că m-au angajat, dar nu pentru că aș fi fost eu prea tare pe vânzări, ci pentru că nu prea existau fete tinere și zâmbitoare ca agenți de vânzări. Mai ales la un depozit de băuturi alcoolice.

Dar, ca orice job și ca orice experiență de viață, mi-a prins bine, pentru că m-a călit și m-a învățat tot felul de lucruri utile: cum să vorbesc cu clienții dificili, cum să tai o factură și o chitanță sau cum să fac corect un inventar. Bine, și am mai învățat cum să ignor replicile bărbaților din barurile și restaurantele pe care le aveam în portofoliu, în timp ce tăiam facturi și preluam comenzi. Și erau multe! Atât comenzile, cât și replicile!

Îmi aduc aminte cum mergeam în fiecare zi kilometri întregi, pe un soare puternic, cu fustița mea nici prea-prea, nici foarte-foarte, cu geanta mare care îmi atârna greu pe umăr și în care aveam tot timpul facturierul, chitanțierul, agenda și pixul. Era horror să tai facturi și chitanțe, să fac calcule și să socotesc TVA-ul. Eu, care și acum număr pe degete, iar când merg la restaurant, la salon sau oriunde trebuie să socotesc ceva, fac adunarea pe calculatorul de pe telefon. Dacă aș fi avut atunci o tabletă cu un soft special instalat pe ea, poate că altfel ar fi stat lucrurile. Învățam și eu mai multe din tainele vânzărilor și ale calculelor și poate aș fi avut mai multă încredere în mine.

Bine ai venit în era tehnologiei!

Noroc că acum, când am și eu firma mea, am un soft de contabilitate primară, care mă ajută să nu-mi bat capul. Bine, nu cred că a fost inventat doar pentru oamenii ca mine, care nu vor să audă de finanțe și alte nebunii de genul. Softul ăla e perfect pentru că poți emite o factură imediat, de oriunde ai fi, fără să cari după tine teancul de facturi; poți să vezi clar ce facturi ai emis, când le-ai emis și cine a plătit; poți să modifici facturile, fără să le mai anulezi, cum se întâmpla la facturierul clasic; poți să personalizezi facturile cum vrei tu; poți să extragi automat rapoarte, fără să mai ai Excel-uri suplimentare sau topuri de hârtie inutile. Pe scurt, mă ajută să am mai mult timp pentru ceea ce ar trebui să fac eu cu adevărat în firma mea: să creez conținut și să am clienți fericiți!

Așa că, le mulțumesc tuturor celor care s-au gândit să creeze softuri pentru contabilitate atât de ușor de folosit, pentru că, hai să recunoaștem, nu toți suntem făcuți pentru asta! De exemplu, mama, care are centura neagră în Excel și contabilitate, e șocată de fiecare dată când eu nu știu și nici nu vreau să știu cum stă treaba cu contabilitatea. Nah, ce să zic, așa e în familii, nu? Unii cu cifrele, alții cu cuvintele!

Foto: shutterstock.com