Știți care era unul dintre visurile mele când eram mică? Nu, nu voiam să mă fac nici medic, nici avocat, nici prințesă. Voiam să mă fac… dansatoare! Hai că pe asta nu ați fi crezut-o despre mine! Dar… da, asta îmi doream eu să fac atunci când eram mică, pentru că iubeam sentimentul pe care îl ai atunci când îți lași corpul să se miște în ritmurile muzicii și ale inimii. Încă iubesc acest sentiment, pentru că dansul și muzica au rămas tot timpul în sufletul meu și sunt întotdeauna alături de mine, ca niște prieteni adevărați. Bine, acum nu dansez pe scenă, așa cum visam când eram copil, dar dansez ori de câte ori am ocazia în oraș și, bineînțeles, dansez acasă, pe „scena” mea. Iar sentimentul… eliberare, exprimare, viață.
Când mă uit la un spectacol de muzică și dans, îmi simt pur și simplu inima cum râde, cum se bucură, cum trăiește fericirea. Asta am simțit și duminică, atunci când am luat gașca de bloggeri și am mers la Opera Națională Română Iași, unde am văzut Imagine all the people, un spectacol de teatru coregrafic fascinant pus în scenă de Gigi Căciuleanu. Numele nu mai are nevoie de nicio prezentare, pentru că e clar că atunci când spui Gigi Căciuleanu spui dans, calitate și creativitate.
Spectacolul e o călătorie prin toate colțurile lumii, prin toate stereotipurile și grupurile umane, prin toate trăirile și sentimentele unui om. E o colecție de momente, de povești, de vieți. Iar totul e exprimat artistic prin muzică și dans. Cu pasiune, cu emoție, cu cele mai intense trăiri. Au fost momente când am simțit furnicături pe șira spinării și părul cum se ridică pe mine, au fost momente în care mi-au dat lacrimile de emoție, au fost momente în care am râs tare și altele în care am zâmbit amar. E un spectacol complex, care îți va ajunge cu siguranță la inimă, dacă îl simți și îl înțelegi cu adevărat!
Ce să mai spun de temă și de piesa lui Lennon, ambele atât de dragi mie? A fost de ajuns să aud primele note de la „Imagine” și m-am transpus imediat în lumea care avea să mă ducă în mintea și în sufletul lui Gigi Căciuleanu.
„În acest spectacol mi-am imaginat un grup de oameni, un eșantion de societate umană în acțiune. Și care altă artă dacă nu cea a mișcării, a dansului, ar fi aptă să pună împreună acești „atomi ai societății” spre a da viață unui moment de „fizică socială”… și de alchimie de grup.” – Gigi Căciuleanu
La sfârșitul piesei, m-am retras un pic în birourile Operei, unde am reîntâlnit-o pe Beatrice Rancea, o femeie dragă mie de foarte mulți ani. Ca de obicei, așa cum o știm pe Beatrice Rancea, are planuri mari pentru Opera din Iași și va aduce pe scenă spectacole și oameni unul și unul. Nu ne mai rămâne decât să ne bucurăm de acest aport important adus culturii ieșene și, bineînțeles, să mergem să vedem spectacolele din program! Atât pentru bucuria de a vedea spectacole de excepție, cât și pentru sprijinul pe care îl putem aduce împreună culturii și orașului nostru drag.
Ne vedem la Operă!
Comenteaza