Adooor să mănânc! Sunt o adevărată gurmandă, căreia îi place să experimenteze gusturi, arome și texturi. Indiferent dacă mănânc la masă cu alți oameni sau mănânc singură, indiferent dacă mănânc la restaurant sau ce am gătit eu acasă, am ritualul meu de savurare a mâncării. Mă bucur de o mâncare bună, la fel cum mă bucur de o discuție bună în jurul mesei, la un pahar cu vin.

Dar tot atât de mult ador și istoria mâncării, alături de toate curiozitățile ei. Așa că atunci când am văzut că anul ăsta a apărut la Polirom cartea Istoriile alimentației, am luat-o imediat și am „devorat-o”, ca pe un fel delicios de mâncare. Acum, e plină de semne puse acolo unde am găsit informații bune. Adică, o dată cam la două pagini.

Cartea e scrisă de Jacques Attali, eseist și doctor în științe economice. Timp de zece ani, între 1981 și 1991, a fost consilierul președintelui francez Francois Mitterrand, iar în prezent este considerat printre primii 100 intelectuali publici ai lumii. A fondat de-a lungul timpului patru instituții internaționale: Action Contre la Faim, EUREKA, Positive Planet și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. A publicat peste 1000 de editoriale și a scris 67 de cărți, traduse în 22 limbi și vândute în peste 7 milioane de exemplare. Printre ele, Scurtă istorie a viitorului și Cum să ne apărăm de crizele următoare.

Am zâmbit când am citit, pe pagina dinaintea Introducerii, că Attali i-a dedicat această carte complexă mamei sale, „a cărei mâncare era gătită numai cu vorbe drăgăstoase”. Apoi, mi-a plăcut că, de-a lungul cărții, pe lângă prezentarea curiozităților istorice, atinge subiecte care țin de starea Planetei și de viitorul oamenilor pe ea.

Trebuie să facem din alimentație o sursă de plăcere pentru toți, de partaj, de creație, de bucurie, de depășire de sine. Trebuie de asemenea să facem din ea un mijloc de a salva planeta și viața.

Povestea începe acum zece milioane de ani, cu cei dintâi strămoși, care locuiau în copaci și care se hrăneau cu fructe și insecte. Ușor-ușor, autorul ne duce prin fiecare etapă de viață a strămoșilor noștri, dezvăluindu-ne cele mai fascinante curiozități despre istoria omenirii și a mâncării: cum au început să mânuiască armele și uneltele, cum au început să gătească, cum au făcut din hrană un subiect de conversație, cum au trecut de la viața nomadă la sedentarism, cum au apărut restaurantele și magazinele, cum a schimbat istoria și tehnologia obiceiurile de consum și încotro ne îndreptăm la capitolul alimentație, sănătate și viață pe Pământ.

Las aici doar câteva dintre lucrurile pe care le veți descoperi în carte, bineînțeles, mult mai pe larg:

  • Pe la 10000 î.e.n., oamenii au domesticit cele opt plante întemeietoare ale agriculturii;
  • Pe la 8000 î.e.n., apare olăritul;
  • Pe la 5400 î.e.n., oamenii au făcut soiuri diferite de vin;
  • Prin 6000 î.e.n., au construit canale de irigații;
  • La mijlocul secolului al lX-lea î.e.n., regele Assurnasirpal din Mesopotamia a dat un ospăț de zece zile pentru 69574 de persoane, la care s-au consumat: 14.000 oi, 1000 boi, 1000 miei, 20000 porumbei, 10000 ouă și 10000 șafani;
  • În al doilea mileniu înainte de era noastră, mesopotamienii sunt primii care scriu rețete de bucătărie;
  • În 600 î.e.n., apare vegetarianismul, în India;
  • Egiptenii sunt primii care își gătesc alimentele cu ulei și care plămădesc pâinea cu drojdie;
  • Prin anul 70 e.n., masa este în comunitățile evreiești un moment social esențial de stabilitate și transmitere. Atunci se face educația copiilor. Atunci copilul pune toate întrebările și învață. Nu i se spune să tacă din gură la masă, ci este încurajat să vorbească;
  • Au loc faimoasele banchete din Grecia și ritualurile specifice lor;
  • Romanii care nu gătesc. Cei bogați, au bucătărie și bucătari. Cei mai săraci, mănâncă de la vânzătorii din stradă sau la taverne;
  • Tacâmurile, venite din lumea arabă, întâmpină dificultăți în lumea creștină, care le percepe ca pe mari păcate. La sfârșitul Evului Mediu, furculița ajunge în Italia prin Constantinopol și se răspândește apoi în toată Europa;
  • În secolul al Xll-ea, în Europa, apare cuvântul „hotel”, care desemna cu totul altceva decât înseamnă astăzi;
  • Prima mare carte de bucate din Europa e publicată către 1300;
  • Prima carte de bucate tipărită apare în 1486;
  • În 1662 se publică în Franța primul manual al majordomului, scris de Pierre de Lune, care publică în 1668 și Le Nouveau et Parfait Cuisinier;
  • Apariția și istoria alimentelor principale: porumb, cartofi, fasole, roșie, ananas, quinoa, ardeiul, trestia de zahăr, ciocolata, cafeaua, ceaiul;
  • Prima apă gazoasă apare în 1783, la Londra și se numește Schweppes. Pe atunci, era vândută în farmacii și era prescrisă pentru tratarea bolilor de rinichi, de vezică, indigestii și gută;
  • Cum apar restaurantele, ideea de meniu și ce impact au aceste schimbări asupra oamenilor din epoca Luminilor;
  • În 1801, apare pentru prima dată cuvântul „gastronomie”;
  • Mesele încetează să mai fie locuri de conversație, odată ce bărbații încep să lucreze în fabrici. Apoi apare industrializarea: mașinile de gătit cu gaz, conservarea alimentelor, conservele din tablă, tabletele de ciocolată, biscuiții, guma de mestecat;
  • Apar teoriile despre sănătate și efectele nocive ale alimentației precare asupra organismului. În 1858, apare ideea de indicele masei corporale;
  • Apar călătoriile de plăcere, ideea de turism, restaurantele și hotelurile de lux;
  • Începe „cel mai nociv secol al alimentației umane”. Nu mai conversăm la masă, ci tăcem ca să cumpărăm. „Vom mânca din ce în ce mai repede, din ce în ce mai prost, din ce în ce mai industrial, consacrându-ne o parte descrescătoare din buget ca să ne hrănim”;
  • Sylvester Graham și John Harvey Kellogg introduc pe piață pâinea graham și cerealele, recomandându-le oamenilor interzicerea cărnii, mirodeniilor, alcoolului și masturbării;
  • Apare ketchup-ul Heinz, definit de însuși J. Heinz ca fiind „un sos pe care toată lumea îl va folosi curând pentru a masca gustul tuturor mâncărurilor. Un sos perfect pentru o mâncare insipidă”;
  • Apar benzile rulante și producerea în serie a hranei și a automobilelor;
  • În 1892, apare prima formă de cuptor electric;
  • În 1900, apare Ghidul Michelin;
  • În 1913, apar primele refrigeratoare personale;
  • În 1919, compania engleză Handley Page Transport servește prima masă în zbor, pe ruta Londra-Paris, pentru 3 șilingi;
  • În 1921, apare în Kansas White Castle, primul fast-food din lume. Urmează KFC și McDonald`s;
  • În 1946, apare cuptorul cu microunde;
  • Apar modificările genetice, se prăbușește numărul țăranilor și crește numărul industriașilor, odată cu numărul alarmant de persoane obeze și îmbolnăviri din cauza unei alimentații precare.

În ultimele capitole, Attali vorbește despre viitorul sumbru care ne-ar putea aștepta, dar oferă și soluții, care să ne ajute să combatem risipa, sărăcia, obezitatea și alimentația nesănătoasă. Atinge subiecte de la alimentația individuală până la importanța educației alimentare în școli și propune conceptul de „altruism alimentar”. Ne învață ce înseamnă o artă culinară pozitivă și ne ajută să ne regăsim plăcerea de a vorbi și de a mânca împreună, alături de toate aceste curiozități istorice, pe care ar trebui să le cunoască fiecare om.

A mânca, a bea, a vorbi, a tăcea, a cugeta, a iubi, a urî. Nu mâncăm doar pentru a mânca, ci pentru a avea o ocazie de a studia împreună.