Se dă una bucată femeie topită după teatru. Da` topită, nu așa! Atât de topită, că ar merge în fiecare seară la câte o piesă, de ar putea. Nu merge ea chiar în fiecare seară, dar merge destul de des. Ori de câte ori prinde ocazia, adică cel puțin o dată sau de două ori pe săptămână.

Ei și nu știu cum se face, dar de fiecare dată când merge femeia asta la teatru, se întâmplă câte ceva ce nu ar trebui să se întâmple într-o sală de spectacole. Și stă ea așa și se întreabă dacă lucrurile alea se întâmplă doar când merge ea sau s-or fi întâmplând tot timpul. Așa că s-a gândit să facă o listă cu toate și să o pună pe blog, că poate așa ajunge la cât mai multă lume și poate-poate nu s-or mai întâmpla. Nici când merge ea, nici când nu merge ea la teatru.

1.Telefonul. Era odată fata noastră la Teatrul Luceafărul și urmărea Avarul lui Moliere, cu actori veniți de la București. Și cum se uita ea la spectacol și râdea de numa-numa, la un moment dat sună telefonul bărbatului de pe două scaune mai încolo, la dreapta ei. Ea face ochii mari, se uită insistent la el și rămâne șocată nu doar pentru că omul nu și-a închis telefonul, ci și pentru că… omul răspunde. În timpul spectacolului. Și vorbește tare: „Alo! Da! Nu pot vorbi acum. Sunt într-o sală de spectacole. Te sun eu mai încolo. Bine, pa!”. Și fata are un mesaj pentru voi toți: Când vă sună telefonul în timpul spectacolului (să spunem că prin absurd ați uitat să îl închideți), nu răspundeți! Chiar dacă e cel mai urgent apel pe care ați putea să îl primiți vreodată! Evident, ar fi minunat dacă v-ați închide de tot sonorul din prima și ați băga telefonul în geantă, în buzunar sau oriunde e posibil să stea ascuns pe toată durata spectacolului!

2.Vibrațiile. Era fata noastră săptămâna aceasta la Ateneu, la spectacolul „Insula Femeilor”, jucat cu mare măiestrie de actorii din Cahul. Și cum se bucura ea de piesă, la un moment dat, la vreo două scaune în stânga ei, începe să vibreze ceva. Dar tare, de abia puteai să te concentrezi la ce zic actorii de pe scenă. Evident, era un telefon lăsat pe vibrații, care a sunat mult de tot, iar stăpâna lui nu s-a sinchisit deloc să îl oprească. Și are fata noastră un mesaj pentru voi: Când intrați într-o sală de spectacole, închideți și sonorul, și vibrațiile telefonului!

3.Lumina. Înainte, fata noastră își lua tot timpul bilete la balcon sau undeva mai în spate, ca să poată vedea totul de sus. Dar cum se uita ea așa către scenă, la piesele de teatru, tot îi atrăgea atenția lumina câte unui ecran de telefon, care se tot aprindea din loc în loc, în sală. Și de sus, de la balcon, fata vedea inclusiv ce făceau oamenii ăia pe telefon. Și se întreba: „Oare de ce au plătit oamenii ăștia bilet și și-au rupt din timpul loc să vină la un spectacol de teatru, dacă în timpul lui dau scroll pe Facebook sau îi scriu unui prieten pe WhatsApp?”. Bine că nu se uita nimeni pe Netflix sau pe PornHub în timpul ăsta! Și de atunci, femeia își ia bilet doar în primul rând, ca să fie sigură că nu mai vede niciun ecran aprins în fața ei. Și iar are fata noastră un mesaj pentru voi: Când mergeți la teatru, orice ați face, nu deschideți telefoanele în timpul spectacolului!

4.Blitzul. Se bucură fata noastră că acum e în primul rând și că nu mai vede fiecare om care își deschide telefonul în timpul spectacolului, dar se mai trezește din când în când că vine o lumină puternică din spatele ei și luminează toată sala. Își dă seama ce e atunci când aude și sunetul acela specific blitzului și știe că e încă un spectator care habar nu are că nu se face așa ceva într-o sală de spectacole. Mesajul fetei pentru voi? Nu fotografiați și nu filmați în timpul spectacolului! Există un personal avizat care face asta! Iar dacă vreți amintire de la spectacol, folosiți-vă mintea și inima!

5.Dragostea. Mai demult, când își lua bilete pe locurile mai din spatele sălii, i s-a întâmplat fetei noastre să nu se poată concentra la piesă, pentru că în fața ei era un cuplu care se… iubea. Se mângâiau, se sărutau, se atingeau, își șopteau încontinuu lucruri, râdeau și o făceau pe femeie să îi ia frumușel și să le plătească o cameră de hotel, numai să plece naibii de acolo și să o lase să vadă piesa în tihnă. Așa că vrea musai fata noastră să vă zică ceva: Oricât de tare vă iubiți, încercați să vă abțineți două ore, cât durează un spectacol! Cine știe, poate după alea două ore de „abstinență”, dragostea e și mai apetisantă…

6.Tusea. Fata asta știe că dacă se întâmplă să se îmbolnăvească, nu se mai duce la teatru. Știe cât de tare o enervează să tot audă oameni care tușesc sau își suflă nasul în timpul spectacolului, așa că preferă să nu îi deranjeze pe ceilalți. Își amintește când a fost la proiecția documentarului despre Enescu „Muzica rănilor de război” și cum cineva tot tușea și își sufla tare nasul, în timp ce ea era cu ochii în lacrimi, de la emoția transmisă de film. Însă i s-a întâmplat și ei o singură dată! Era la „Măcelăria lui Iov”, unul dintre spectacolele ei preferate. Îi trecuse de ceva vreme răceala, așa că era în siguranță. Doar că la un moment dat, de pe scenă a început să iasă un fum puternic și fata noastră s-a înecat atât de tare, încât i-a revenit instant tusea. Și pentru că nu voia să îi deranjeze pe ceilalți, s-a tot chinuit să se abțină, scoțând niște sunete tare ciudate, de îi curgeau lacrimile șuvoi și tot curgeau, odată cu ea, care voia să se ascundă 2 metri sub scaun. Ok, a fost un caz singular, provocat de fumul de pe scenă. Chiar și așa, dacă vă știți bolnavi sau cu probleme, rămâneți mai bine acasă!



7.Aplauzele. I se întâmplă fetei noastre de fiecare dată, dar de fiecare dată, să audă aplauze în sală în momente total nepotrivite. Ea știe că la un spectacol de teatru aplauzi doar în două momente: la finalul piesei și la finalul unui act, dacă piesa are pauză. Atât! În rest, ea știe foarte clar că spectatorii nu ar trebui să aplaude atunci când li se pare lor că văd „o fază tare” sau când au impresia că se termină un act. Și nici atunci când începe să cânte o melodie, iar ei aplaudă cu ritm și mai dau eventual și din cap puțin. Așa că uite sfat: Aplauzele deranjează. Nu doar pe ceilalți spectatori, ci și actorii de pe scenă. Niște aplauze într-un moment nepotrivit pot strica un act artistic.

8.Întârzierea. Are femeia asta niște fixuri, de zici că îi cântă păsărelele la cap. Bine, ar fi mai indicat să zicem minusuri, nu fixuri, pentru că femeia nu ajunge niciodată la fix, ci cu mult înainte. Cam o jumătate de oră înainte de spectacol. În jumătatea asta de oră, ea are timp să își lase haina la garderobă, să meargă la toaletă, să își facă o fotografie, să posteze în social media, să schimbe două vorbe cu oamenii pe care îi cunoaște, să bea apă, să își găsească locul, să se așeze, să se deconecteze și să intre în starea necesară, astfel încât la fix, când începe piesa, ea să fie total pregătită. Și așa o mai enervează și o mai deranjează când oamenii întârzie și intră în sală după ce a început spectacolul… Vede luminile de la ușă, aude foșnetele, oamenii care se ridică să facă loc întârziaților și toate acele zgomote care o fac să piardă câteva replici din piesă. Și atunci stă ea așa și se gândește: Dacă e deranjant pentru noi, din sală, oare cât de deranjant e pentru artiștii de pe scenă când cineva întârzie și le întrerupe momentul?

9.Vorbitul. Se mai întâmplă ceva de fiecare dată când merge fata noastră la teatru. Oameni care vorbesc tare între ei în timpul piesei și oameni care comentează tare tot ceea ce văd pe scenă. Îi știți și voi… cei care termină replicile actorilor, care strigă lucruri către actori și care cred că sunt acasă, în fața televizorului. Sau s-o fi crezând regizori în acele momente? Era, de exemplu, fata noastră de curând la spectacolul „O noapte furtunoasă” și încerca să se bucure de spectacol, doar că auzea încontinuu oamenii din jurul ei vorbind și comentând. În spatele ei, erau două femei care nu au tăcut o clipă și care își tot exprimau cu mare entuziasm acea dorință de a fi și ele pe mâna puternicului Chiriac, personajul de pe scenă. În dreapta femeii, niște părinți s-au gândit să își aducă și copilul la piesa asta, total nepotrivită pentru o fetiță de vârsta ei. Așa că femeia a auzit pe toată perioada spectacolului: „Mami, ce înseamnă asta? Ce face acolo? Cine e ăla? Cum adică?”. Și vă roagă tare-tare de tot fata noastră: Nu vă mai luați copiii la piese de teatru pentru adulți, mai ales dacă știți că vorbesc încontinuu! Și încă ceva: Păstrați-vă comentariile și fanteziile pentru după spectacol și tăceți naibii din gură în timpul spectacolului!

10.Hainele. Era femeia noastră odată la „Dansul Delhi”, la care a și plâns de altfel. Dar și-a dat seama că lacrimile și emoția de la spectacol nu merg deloc cu foșnetul unei geci de fâș. Nu, nu a ei, ci a tipului din spatele ei, care a trecut frumușel pe lângă garderobă și și-a ținut geaca de fâș pe genunchi în timpul spectacolului, asigurându-se din când în când că o așază mai bine. Și atât vrea să vă spună fata: Lăsați-vă hainele la garderobă! Nu vi le ia nimeni!

11.Mâncarea. Cam de fiecare dată când merge la spectacole pentru copii, sunt copii, dar mai ales mame care mănâncă în timpul spectacolului, iar fata noastră se uită îngrozită. Culmea e că se întâmplă și la spectacole pentru adulți, când unuia sau altuia i se face foame, dom`le, fix atunci, în timpul piesei. Și deschide cu aplomb fermoarul, scoate un ambalaj cu ceva de ronțăit, îl foșnește bine și începe să mănânce, în timp ce actorii de pe scenă își dau duhul acolo, iar ceilalți spectatori încearcă să audă replicile de zgomotul deranjant. Și vai, ce v-ar mai zice fata noastră, dar speră să înțelegeți singuri, ca să nu vorbească urât pe aici.

12.Inumanul. A lăsat fata noastră la urmă o întâmplare, ca să vă explice că dincolo de a fi bine-crescuți la teatru, ar trebui să fim, înainte de toate, oameni. Era la spectacolul „O scrisoare pierdută”. La un moment dat, femeia din spatele ei i-a zis ceva tare femeii de lângă ea, apoi a deschis o sticlă cu suc acidulat și a băut. Fata nu s-a putut abține și s-a întors cu ochii mari la acele femei. Peste câteva minute, femeii cu pricina i s-a făcut atât de rău, încât a început să scoată sunete și să facă o criză urâtă. Evident, a trebuit să se oprească spectacolul și să fie chemată ambulanța. Fata noastră era extrem de îngrijorată și marcată de tot ce se întâmpla și chiar se întreba dacă ea a fost cea care i-a provocat criza femeii, când s-a uitat urât la ea. A aflat ulterior de la soțul femeii că îi fusese rău toată ziua. Dar altceva vrea să vă povestească fata noastră! Cât era oprită piesa și oamenii așteptau îngrijorați salvarea, un domn de la lojă a strigat către actorii de pe scenă să reînceapă piesa, arătând supărat spre ceasul de la mână. Nu îi păsa că un om poate să moară acolo, iar el îi dădea un exemplu negativ nepoatei de lângă el. El voia să vadă piesa! Oameni buni, toți vrem să vedem piesa în liniște! Dar când moare un om, atunci e cazul să nu mai fim spectatori, ci oameni!

Acestea fiind zise, fata noastră vă urează „Vizionare plăcută” la toate spectacolele de teatru la care veți merge de acum, cu speranța că veți ține minte tot ce ați citit aici!

Citiți și Ce trebuie să știți când vă duceți copilul la teatru