Fina mea încă nu are copii. Îi iubește mult, își dorește și ea, dar momentan lucrează non-stop, cum lucram și eu înainte să o am pe Rebeca. Și știți acel moment în care o femeie fără copii vă spune vouă, ca mamă, că e obosită, iar voi nu vă mai puteți opri din râs? Fix așa am pățit și eu cu ea. Și hai că oboseala ca oboseala, dar mi-a mai spus ceva ce mi-a provocat atunci un râs isteric, cu lacrimi, ceva ce va rămâne pentru totdeauna motivul meu de amuzament. Sunteți pregătite? Bine, vă zic! A spus că de abia așteaptă să intre în concediul de maternitate, ca să poată să STEA acasă, fără să facă nimic. Ok, acum vă las să râdeți și ne reauzim aici peste jumătate de oră!

Gata? Buuun! Acum să analizăm un pic situația! Pentru că după ce am râs și eu cu mâna pe burtă și cu ochii în lacrimi, mi-am dat seama că nici eu, nicio altă femeie nu știm exact ce ne așteaptă după ce naștem. Eu chiar dacă am citit foarte mult pe subiectul ăsta, atunci când m-am văzut în situația de a fi mamă pe bune mi-am dat seama că habar nu am ce să fac. Și asta pentru că nu ne-a spus nimeni exact ce înseamnă să fii mamă. Auzeam doar atât: „E cel mai minunat lucru care ți se poate întâmpla!”, „Vai, e atât de frumos!”, „Ce sentiment minunat ai când îi miroși pielea și îl pupăcești!” sau, în fine, tot felul de idei în direcția asta. Și atunci, cum să nu te trezești că e total altfel decât ți-ai imaginat, dacă ție ți-a fost băgat în cap că viața cu copii va fi ca în reclamele la vreo pătură pufoasă și relaxantă? Da, nu cred că este vreo mamă care să conteste frumusețea, iubirea, bucuria pe care le simți ca mamă, dar, dincolo de asta, sunt și aspecte mai dificile și trebuie să vorbim și despre ele.

Așa că mi-am făcut un țel în a spune tot timpul viitoarelor mame ce le așteaptă de fapt. Nu ca să le descurajez de la făcut copii, ci ca să le ajut să fie pregătite și să treacă mai ușor peste toate momentele acestea, care pot fi extrem de devastatoare. Țin minte că mă întreba lumea cum de o femeie activă și mereu veselă ca mine a intrat în depresie post-natală. Păi, normal că am intrat, dacă eu mă așteptam la cu totul altceva! Nah, de acum, bine că am ieșit din starea aceea și bine că pot spune mai departe adevărurile despre viața de mamă.

Ce nu iti spune nimeni despre mamicie

  1. Cât e de greu. Am fost învățată tot timpul cu muncă multă, că doar eram workaholică, cum bine știți! Dar oboseala unei mame e total diferită față de oboseala de la job, oricare ar fi acela. E oboseală cronică cruntă! Pentru că te trezești deodată că ești responsabilă pentru viața unei ființe mici, care are tot timpul nevoie de tine (TOT TIMPUL), care uneori plânge și habar nu ai cum să o liniștești, care are un cu totul alt program și cu totul alte nevoi față de tine. Îți vine să urli și să strigi că nu mai poți, te duci în altă cameră și plângi, încerci să te aduni, pentru că nu te mai recunoști;
  2. Programul nu ți-l mai faci tu, ci îl face copilul. Toate plecările tale, indiferent că e vorba de delegație, ieșire la o cafea, mers la job sau ieșit până la magazinul din colț, vor fi făcute în funcție de copil. Pentru că, ce să vezi, nu îți poți lăsa copilul singur în casă și tu să pleci de nebună după cumpărături. Bine, ai putea, dar nu îți garantează nimeni nici pentru siguranța lui, nici pentru cea a casei tale. Și uneori ai vrea pur și simplu să lenevești la un film, ca pe vremuri, dar trebuie să îți amintești de noul program. De fapt, stai liniștită, că îți aduce copilul aminte imediat!. Să mai spun că până și un banal duș trebuie bine programat și e aur curat când ai parte de el, mai ales în liniște?;
  3. Greșeli. Nu ți-ar spune nimeni înainte că e ok să greșești, că nimeni nu se naște învățat și că fiecare mamă știe ce e cel mai bine pentru copilul ei. Că e absolut firesc să greșești și că nu trebuie să tragi de tine ca să fii o mamă-super-eroină. Hai să îți spun un secret: nu există mame perfecte sau mame-super-eroine! Toate greșim și e ok să fie așa, atât timp cât învățăm împreună din aceste greșeli. Nu s-a născut nicio femeie învățată! Dar asta uită tot timpul unele dintre ele, când au pretenția să faci totul perfect. Unde „perfect” înseamnă cum știu ele;
  4. Vinovăție. Toată societatea asta ridică niște standarde caraghios de înalte și pune pe tine o presiune imensă. Orice ai face, vei simți privirile dezaprobatoare ale celorlalți, care îți spun că nu ai făcut bine și că ar trebui să te simți vinovată. Hai să îți spun ceva! Va trebui să iei decizii grele, dar sunt deciziile tale, pentru că tu îți cunoști cel mai bine copilul! Fă bine și nu te simți vinovată pentru nimic, mai ales față de alți oameni, care nu ar trebui să își dea cu părerea despre cum îți crești tu copilul!;
  5. Judecata mamelor. Ca o continuare la punctul anterior, vreau să îți spun că nu am văzut în viața mea femei mai rele ca unele mame. Știu ele mai bine decât tine ce ar trebui să faci și ți-o mai zic și public, ca să te pună la colț! Nu le da importanță, chiar dacă la început te macină și îți amplifică poate depresia. Unele femei fac asta din răutate, altele din prea mult elan, unele pur și simplu cred că așa trebuie să fie. Nu, nu așa trebuie să fie! Nu trebuie să sărim una la alta ca pitbullii și să aruncăm cu pietre în noi! Și foarte important: nu te compara cu celelalte mame, la fel cum nu trebuie să îți compari copiii cu alți copii! Și tu, și copilul tău sunteți unici! Nu îi lăsați pe alții/altele să își bage nasul în treaba voastră;
  6. Copleșeală. În cea mai mare parte a timpului, te simți epuizată și copleșită. Epuizată din cauza tuturor lucrurilor pe care trebuie să le faci și copleșită din cauza nenumăratelor opțiuni, opinii și informații care te inundă în fiecare zi. Ajungi să te întrebi dacă faci bine, dacă ești o mamă bună, dacă știi tot ce ar trebui despre treaba asta cu copiii;
  7. Gânduri rele. Vei simți de multe ori că nervii tăi sunt întinși la maximum și că nu mai poți. Și fix atunci copilul tău începe să plângă sau să verse pe jos toată mâncarea. Alea sunt momentele când nu știi dacă să te arunci tu pe geam, sau să arunci copilul. Relaxează-te! Toate mamele gândesc asta în clipele de maximă epuizare. După un bocet, ne revenim și ne strângem iar copiii puternic la piept;
  8. Cheltuieli. Și așa ești năucă de cap, copleșită și vai de mama ta, mai vin din toate părțile tot felul de păreri care îți spun că ai avea nevoie și de aia, și de cealaltă! Și tu dai, că trebuie să încerci și oricum ești neștiutoare! În plus, copilul chiar are nevoi iar cheltuielile sunt groaznice! Și mă refer aici la nevoile de bază, dincolo de multitudinea de opțiuni pe care ți-o oferă societatea. Închipuiți-vă că eu am firma mea, la care nu sunt angajată. Când am născut, nu am primit de la stat acea indemnizație de 800 de lei. Asta nu ar fi fost poate cea mai mare problemă, dacă eu nu ar fi trebuit să reduc majoritatea activităților profesionale, pentru că nu mai făceam față. Și uite așa m-am trezit cu bani puțini, cu multe cheltuieli și cu un copil care avea nevoi.

Cum va fi la tine? Nu știu să îți spun! Nici tu nu vei ști! Dar poți măcar să îți faci o idee și să fii pregătită pentru orice provocare!

Revin cât de curând cu un articol cu exemple din viața de femeie înainte și după copii!

Foto: 30seconds.com