Când a început Rebeca grădinița, am îmbrăcat-o în prima zi cu haine „de oraș”, că, deh, trebuia să fie „îmbrăcată frumos”, nu? După două zile în care am văzut că hainele arată ca după război, m-am mai liniștit cu „frumosul” și am trecut la pantaloni de ăștia și la bluze mai normale, adică la haine mai practice și mai comode pentru un copil.

Mi-am dat seama că așa cum am eu haine de oraș, haine de casă, haine de lucru, haine de dormit și tot așa, la fel trebuie să aibă și ea. Iar la grădiniță merg perfect așa-zisele „haine de lucru”, adică acele obiecte vestimentare comode, pe care nu dai o avere și pe care copilul le poate murdări în voie. Pentru că, ce să vezi, copilul murdărește hainele! Din plin!

Ceea ce mă amuză și mă enervează pe mine deopotrivă sunt părinții, bunicii sau bonele care își ceartă copiii când se murdăresc. Copilul cade, se lovește, e plin de julituri, iar prima lor întrebare e „Te-ai murdărit?”. Nu dacă e bine copilul, nu dacă îl doare ceva, nu cum se simte, ci dacă s-a mur-dă-rit, de parcă asta ar fi marea problemă a omenirii și iaca vine acum sfârșitul lumii.

Eu tot timpul zic că hainele se spală și până la urmă mult mai importantă e fericirea copilului, nicidecum hainele curate. Că doar nu îl ții bibelou, fără să pună măcar un strop de murdărie pe el. Dacă stau un pic și mă gândesc, nu cred că a existat vreo zi în ăștia aproape trei ani ai Rebecăi în care să ajung la finalul zilei și să spun „Hainele astea sunt încă curate. I le dau și mâine prin casă!”. Din contră, de multe ori am schimbat și două-trei ținute de casă pe zi, pentru că e imposibil să nu dea ceva pe ea.

De exemplu, într-o zi i-am dat o bluză de asta. Ea zice:

– Mami, Vleau ată blujă, te log!

– Hai, Rebeca, stăm în casă şi ne jucăm! Bluza asta e numai bună pentru aşa ceva!

– Bineee, fieee!

După câte minute:

– Mami, îmi dai un pahal cu apte, te log?

– Desigur! Poftim!

– Mulşumesc!

Se uită la pahar, se uită la mine şi, văzând că stau lângă ea, zice:

– Hmmm… acum te duţi şă faţi papa-bun?

– Bine, mă duc să pregătesc masa!

După câteva minute se aude:

– Mamiii, vino lepede! Am vălşat aptele pe mine! Şunt udă leoalcă! Tlebuie şă-mi şchimb bluja!

Şi râde pe înfundate. Pentru că a trebuit să facem până la urmă cum a vrut ea.

Așa, ca pe final de articol, vă las cu îndemnul meu de a le lua copiilor haine comode și practice, în care să se simtă bine când se joacă, aleargă și se murdăresc, haine care pot fi spălate ușor și care nu costă o avere! Și încă ceva: relaxați-vă! Orice ați face, copiii tot se murdăresc!

Foto: huffingtonpost.com