Am crescut dintotdeauna cu muzică. Când aveam două luni, bunicul meu, mare cântăreț de muzică de petrecere și omul pe care l-am iubit cel mai mult în viața mea, deja dansa vals cu mine în brațe și mă învăța cum e cu muzica. Au continuat ani întregi în care l-am ascultat fascinată, cu urechile ciulite, cu ochii mari și zâmbetul cât casa, în timp ce cânta romanțe și muzică de petrecere, ani în care am învățat pe de rost toate discurile de la pick-up-ul lui și în care am făcut cunoștință cu magia muzicii, în toate formele ei.

Ai mei erau și ei pasionați de muzică și de dans. În casa noastră răsuna muzica în fiecare zi și nu trecea săptămână fără petrecere, fără voie-bună, fără muzică! Devoram muzica oriunde o auzeam, indiferent că era la pick-up-ul nostru, pe casetele pe care le derulam cu creionul sau în puținele momente de radio și TV. De-a lungul timpului, scrisul și muzica s-au îmbinat perfect și mi-au oferit nu doar terapie personală, ci și dezvoltare pe toate planurile. Așa că mi-am zis că voi transmite musai treaba asta și copiilor mei.

Când am aflat că am rămas însărcinată, primul lucru pe care l-am făcut a fost să îmi pun mâna pe burtă și să încep să vorbesc cu copilul meu. I-am vorbit încontinuu, despre tot ce făceam, ce miroseam, ce simțeam, ce auzeam, dar, mai ales, i-am pus muzică încă de la început și i-am povestit despre fiecare stil sau fiecare artist în parte. După ce s-a născut, „lecțiile de muzică” au continuat și am văzut că pasiunea pentru muzică s-a transmis și la ea, din generație în generație.

Rebeca ascultă tot timpul muzică, cântă și dansează, are tot felul de instrumente muzicale, iar de săptămâna aceasta a început să meargă și la cursuri de muzică. Deci e clar cam la ce nivel e muzica în viața noastră.

Și pentru că îmi fura tot timpul căștile la care ascult eu muzică și pentru că mă deranja nu doar faptul în sine că mi le lua, ci și că volumul la căștile mele se duce până sus de tot, lucru deloc bun pentru un copil de trei ani, i-am luat fiică-mii o pereche de căști audio pentru copii. Colorate. Simpatice. Pe mărimea ei. Dintr-un material fain. Cu volum adaptat special pentru copii. Pentru că oricât de nebună aș fi eu și oricât de mult mi-ar plăcea mie să ascult muzică mai tare uneori, nu pot să mă joc cu lucrurile astea când vine vorba de copilul meu. Pentru că sănătatea ei este clar pe primul loc.

De exemplu, Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca volumul de sunet la copii să fie de maximum 85 de decibeli, adică fix cât au și căștile audio de la Mira Kids, pe care i le-am luat Rebecăi. Nu știu câți dintre noi ne dăm seama de riscuri, dar căștile audio pot fi foarte periculoase, dacă nu le folosim pe cele potrivite și, mai ales, dacă nu le folosim corect. Pentru că dacă le utilizăm un timp prea îndelungat, dacă dăm volumul mult prea tare sau dacă nu folosim niște căști de calitate, atunci e clar că pasiunea pentru muzică se transformă în altceva și sănătatea urechilor noastre are puternic de suferit, lucru care poate duce până la afecțiuni foarte grave sau chiar până la surzire. Și nu cred că vrea nimeni să se întâmple asta cu copiii lor!

Cred că muzica este una dintre cele mai frumoase metode de dezvoltare a copiilor! Hai să îi păstrăm frumusețea și magia și să le oferim copiilor resursele potrivite pentru a o descoperi așa cum trebuie! Adică plăcut, dar și în siguranță!