Înainte să devin mamă eram o femeie foarte organizată. Aveam toate actele puse în ordine, pe categorii, așezate frumos în mape colorate cum sunt cele de aici. Acum, mapele mele dragi sunt pline cu lucruri de-ale Rebecăi, iar unele au ajuns chiar ele pe post de jucărie. Ce să zic? Are Rebeca un sistem nou de organizare care, evident, e total diferit față de al meu!

Desigur, avem reguli prin care am stabilit care e spațiul ei și care e spațiul meu, cât de important e locul în care mami muncește și, mai ales, cât de important e ca lucrurile să fie lăsate așa cum le-a lăsat mami acolo. Și le respectă. Uneori! Apoi îmi ia unele acte, semnează și ea pe ele cu creioane colorate, se uită la mine cu gura până la urechi și zice „Mami, stiu că nu e voie! Dal e atâââât de diștlactiv!”.

Și până la urmă copilul are dreptate! E distractiv, chiar dacă pe moment îți vine să scoți aburi pe nas și să te întrebi de ce nu poți avea și tu loc`șorul tău de intimitate ca înainte. Parcă prea ne-am obișnuit să respectăm regulile și tiparele fără să ne mai bucurăm un pic de spontaneitate, de creativitate și de libertate. Iar copiii știu din plin să se bucure de lucrurile astea, pe care noi le-am uitat cu desăvârșire. La un moment dat m-am relaxat și eu un pic și m-am alăturat dorinței Rebecăi de mâzgâleală. Așa că ne-am așezat pe jos, am luat teancul de acte (pe care puteam oricum să le mai printez o dată) și am început să le mâzgâlim, să le decupăm, să le rupem. Nu a fost doar extrem de distractiv, ci și terapeutic și eliberator! Ca să nu mai zic de conectarea pe care am avut-o cu Rebeca, pentru că am făcut împreună o treabă așa de „glojavă”.

Recunosc că uneori am și eu gândurile mele de răzbunare pentru când va crește, ca monedă de schimb pentru că mi-a dat peste cap tot sistemul meu impecabil de organizare cu fățuca ei simpatică și cu mintea ei creativă: să o trezesc fix când vrea să doarmă; să îi pun o mie de întrebări, mai ales când are treabă; să umblu în ghiozdanul ei și să îi las câteva „surprize”, așa cum am găsit și eu un morcov putrezit în geanta mea, ascuns, bineînțeles, de către domnișoara Rebeca. Până atunci, lucrăm la un sistem comun de organizare, ca să fie totul pus în ordine și să ne și distrăm. Că doar nu despre asta e vorba, până la urmă, în parenting?

Foto: kidspot.com.au