Urania Cremene: ”Copiii devin furnizori de rezultate”

Pe Urania Cremene am cunoscut-o în urmă cu câteva luni, în cadrul unui eveniment de parenting pe care l-a organizat la Iași. Văzusem din fotografii că e o femeie frumoasă și plină de energie pozitivă, iar întâlnirea cu ea mi-a confirmat din plin acest lucru. Cu Urania ai sta de vorbă încontinuu, pentru că este un specialist în parenting extrem de pasionat și de documentat, care știe foarte bine ce înseamnă evenimente de impact și relaționarea cu părinții dornici de informații. Astăzi stăm de vorbă mai mult cu ea, printr-un interviu pe care Urania l-a acordat pentru Blog de Părinți:

Specialistul in Parenting

Andreea Ignat: Urania, înainte să trecem la discuțiile efective despre parenting, am o curiozitate care se pare că nu e doar a mea: Ce înseamnă ”Specialist în parenting” și cum ajungi să porți o astfel de titulatură?

Urania Cremene: Și eu mă întreb (n.r. râde). Ca în orice alt domeniu, specialistul crește încet, încet, pe fondul unei pasiuni pe care o dezvoltă într-o anumită direcție. Această pasiune este hrănită mai apoi de multă informație acumulată, experiență de lucru “pe teren”, cursuri, certificări, inovație pe zona lui de specialitate, multă muncă de cercatare și efort conștient de-a pune în practică tot ceea ce înveți și găsești valoros. Eu, în toți anii în care am facilitat cursuri și seminarii de leadership (preponderent), am acumulat foarte multă informație despre știința comportamentului uman. Parentingul a fost o pasiune pe care am început să o hrănesc încă din 2007, iar în 2010 am obținut prima certificare internațională.

Și mai cred că ești specialist când alții te consideră specialist, nu când te autointitulezi, de aceea această titulatură este una care mi-a fost oferită de presă, de blogurile de specialitate, de părinți. A venit cumva după ce am devenit trainer de parenting. Specialist sau nu, este un domeniu despre care știu foarte multe lucruri și nu mă opresc din învățat.

”E o goana care nu lasa loc respiratiei impreuna, ca familie”

Andreea Ignat: Cu siguranță, ”meseria” de părinte este una extrem de dificilă și de solicitantă. Și cum fiecare copil e diferit, iar presiunea este enormă, tindem, ca părinți, să facem și multe greșeli. Care sunt, din punctul tău de vedere, greșelile cele mai mari pe care le fac, în general, părinții?

Urania Cremene: M-aș axa pe o componentă culturală specifică, în încercarea de ați răspunde la această întrebare, fără să listez cele mai frecvente greșeli. Parentingul în România are câteva specificități extrem de interesante. Pe de o parte, părinții români își protejează foarte mult copiii – de la grija câteodată exagerată pentru hrănirea copilului, purtarea unei căciuli, până la a face o serie de lucruri în locul copilului, pentru copil, în loc să-i hrănească competența în acele activități. Pe de altă parte, pedepsele sunt încă aplicate în cele mai multe familii din România – peste 64% dintre copiii români fiind încă bătuți în mediul familial (sursa: Organizația Salvați Copiii). Este paradoxal.

Un alt aspect foarte personal acestui spațiu este atenția excesivă pentru performanța școlară, în detrimentul activităților care ar hrăni nevoia de conectare, de relaționare a copilului. Joaca este înlocuită de activități diverse la vârste din ce în ce mai fragede (engleză, pian, balet, desen…), mai târziu de teme. Copiii sunt din ce în ce mai neliniștiți, mai stresați și mai puțin entuziaști. Și noi, părinții, la fel. E o goană zilnică care nu lasă loc respirației împreună, ca familie. Asta se vede cel mai bine în orașele mari. Copiii devin furnizori de rezultate, nemaisimțindu-se iubiți necondiționat, nemaiavând șansa propriei explorări.

Andreea Ignat: Îmi amintesc de un moment tare simpatic din evenimentul tău (care e plin de momente simpatice și utile, de altfel), în care vorbeai despre diferențele de parenting dintre soți sau dintre soți și bunici. Cum facem să ajungem la un consens care să mulțumească pe toată lumea și, mai ales, care să fie benefic copilului?

Urania Cremene: Benefic copilului este să aibă relații autentice, unice, cu cât mai multe persoane care să-l iubească și de către care să fie iubit. Manifestarea acestei iubiri este, de regulă, problema în discuție. Bunicii răsfață – și pe undeva, acesta este rolul lor. Aș propune, pe lângă recunoștința cu care să începem fiecare conversație cu părinții noștri – acum bunicii copiilor noștri, să le oferim șansa de a-și arăta iubirea diferit decât o fac acum, poate. Copiii își vor aduce aminte cu mult mai mult drag de plăcinta cu mere a bunicii, decât de jucăriile sau înghețata cumpărate dintr-un magazin oarecare. Își vor aduce aminte de momentele unice trăite alături de bunici, care le citesc, le povestesc și le aduc din urmă trecutul, creionând și mai bine rădăcinile de care avem cu toții nevoie, pentru a crește frumos.

Întorcându-ne la recunoștință: părinții noștri nu au nicio responsabilitate în a ne crește copiii. Ar putea alege să facă altceva cu anii care le-au mai rămas. Aleg în schimb să ajute și acesta e un lucru de apreciat. Fac cât de bine știu și pot să facă, cu informațiile pe care le au, minunându-se de fiecare dată cât de diferiți le sunt nepoții, față de cum am fost noi. Și da, sunt foarte diferiți copiii de acum. De aceea, de fiecare dată când am șansa de-a avea bunici în sălile de seminarii sau de workshopuri, aceștia sunt foarte deschiși la schimbare, pur și simplu pentru că nu au avut acces la astfel de informații, când erau ei părinți. Și schimbările se văd, câteodată foarte rapid. Este doar nevoie de răbdare, de comunicare asertivă și politicoasă și de conștientizarea faptului că trăim vremuri foarte diferite, iar copiii noștri vor trăi într-o lume despre care acum știm foarte puține lucruri.

”Invatamantul formal este pe cale de disparitie”

Andreea Ignat: Eu una încerc pe cât posibil să citesc toate cărțile de parenting și să bifez toate evenimentele din domeniu la care pot ajunge. Dar, spune-ne tu, în calitate de expert în parenting, de ce este recomandat ca părinții să meargă la workshopuri și conferințe despre cum să își crească proprii copii?

Urania Cremene: Am început răspunsul la această întrebare puțin mai devreme. Pentru că nu mai creștem oameni care să lucreze o viață întreagă în aceeași fabrică, sau în aceeași firmă, cum până “ieri” se întâmpla. Pentru că lumea a devenit foarte mică, iar granițele se dizolvă, încet, iar copiii noștri sunt expuși acum întregii planete. Vor avea joburi care nu s-au inventat încă, vor face lucruri pe care nici nu le visăm. Tehnologia a avansat și avansează încă, cu viteze uluitoare, făcând acumularea de informații mult mai puțin relevantă decât abilitatea de-a lua decizii, de-a relaționa, de-a lucra în echipă, de-a învăța de la cei mai buni, de-a-ți gestiona emoțiile, pentru a numi doar câteva calități.

Pentru că stima de sine și motivația optimă sunt unele dintre cele mai importante motoare pentru reușita în viață, iar generația noastră are carențe mari la aceste capitole. Pentru că învățământul formal este pe cale de dispariție – în forma sa actuală și pentru că nu știm încă să transmitem altfel informația, iar copiii noștri ne spun că nu mai funcționează! Pentru că noi am fost educați să fim obedienți față de autoritate, iar copiii noștri nu mai sunt. Și nici n-ar trebui să fie! Pentru că nu facem decât să dăm mai departe niște tipare care pe noi, adulții de acum, nu ne-au ajutat foarte mult.

A trebuit să ne reinventăm, cu toții, pentru a face față schimbărilor apărute în societatea românească, după 1989. Ne-a fost greu, pentru că nimeni nu ne-a învățat ce e aia o multinațională, cum se scrie un CV, care este rolul parlamentului și care este rolul camerei deputaților, ce înseamnă antreprenoriat și cum gestionezi conflictele. Schimbările vor fi din ce în ce mai mari și mai rapide, iar copiii au nevoie de alte calități, cunoștințe, alte abilități și alte comportamente decât am avut noi.

”Este o diferenta intre a creste si a educa un copil”

Andreea Ignat: Nu vrem să ne pedepsim sau să ne recompensăm copilul, dar totuși vrem să îi impunem limite și reguli. De ce nu sunt bune pedepsele și recompensele și cum putem găsi echilibrul între ele și reguli?

Urania Cremene: Deși nu vrem nici să-l pedepsim, nici să-l recompensăm, realitatea arată că cei mai mulți părinți exact asta fac. Nu știm să facem altfel, pentru că acestea au fost mecanismele prin care ființa umană a fost “educată”, dintotdeauna. Ne vine natural să facem asta, și chiar dacă ne propunem să ieșim din aceste tipare, ne lipsesc cunoștințele de-a obține comportamentele dorite de la copiii noștri, și devine și mai dificil. De aceea e nevoie să înveți cum să faci lucrurile diferit.

Sunt mulți părinți care mă întreabă, exact așa: ”Bine bine, nu-l pedepsesc și nu-l recompensez pentru a învăța, a-și face curat în cameră, a se spăla pe dinți… dar CE să fac?”. Alternativele sunt multe și extrem de eficiente, atât pe termen scurt, cât mai ales pe termen lung, dar asta necesită timp pentru a învăța și timp pentru a pune în practică. Mi-ar trebui pagini întregi pentru a răspunde la întrebarea CE să faci diferit, de aceea specialiști în parenting au gândit cursuri pentru a facilita accesul la informație, de aceea sunt sute de cărți scrise pe acest subiect.

Câți părinți conștientizează că da, este o diferență între a crește un copil, și a educa același copil? Oricine poate crește un copil. Copiii cresc, oricum, indiferent de greșelile pe care le faci. Îi dai de mâncare, îi cumperi haine, îl trimiți la școală, și… crește. A-l educa necesită efort conștient și cunoștințe. Care nu apar peste noapte. Faptul că unii părinți au copii echilibrați, educați, cu stimă de sine ridicată și pe propriile lor picioare, nu e o chestiune de noroc.

Andreea Ignat: Unul dintre subiectele tare dragi mie pe care tu le discuți în evenimentele tale ține de stima de sine și de motivația internă a copilului. Și, pe această temă, am auzit câteva întrebări în rândul unor părinți, întrebări pe care ți le voi adresa și ție acum: Oare o stimă de sine prea mare a copilului nu îl va face foarte egoist și arogant ca adult? și Lăsându-l să facă de mic lucrurile care îi fac plăcere, nu îl va determina astfel să refuze să facă acele lucruri care ”trebuie” făcute?

Urania Cremene: Nu există stimă de sine prea mare. Acolo este vorba despre ego-centrism, și mecanismele prin care creștem mai degrabă ego-centrismul, decât stima de sine sunt parte din moștenirea pe care am primit-o. Noi doar credem că lucrăm la stima de sine a copilului, dar de fapt creștem cu totul altceva. Există foarte multă confuzie între stima de sine și imaginea de sine, iar știința motivației este una foarte recentă, încă se fac studii în această direcție.

Auto-disciplina este o abilitate care se educă și există tehnici și abordări dovedite în acest sens. La fel, motivația optimă, internă, are propriile mecanisme și nu le poți aplica, până nu le înveți. Pasiunea pentru o activitate sau un domeniu oarecare nu este suficientă, pentru a genera performanță. Dacă ar trebui să fii operată pe cord, ai prefera un medic pasionat, dar indisciplinat, sau unul disciplinat, dar lipsit de pasiune? Așa cum îți spuneam, a ajunge la maximum de potențial, ca adulți, avem nevoie de un soi de hrană pe care puțini părinți știu “s-o gătească”.

Cum o poti cunoaste pe Urania Cremene

Andreea Ignat: Eu le zic tuturor părinților de tine, pentru că mi-a făcut o mare plăcere să te cunosc și pentru că am învățat foarte multe lucruri extrem de utile. Dar, te rog și pe tine acum să le explici unde te pot găsi părinții care vor să te cunoască, să îți adreseze întrebări și să îți cumpere materialele despre parenting.

Urania Cremene: Îți mulțumesc pentru că mă urmărești și îți sunt recunoscătoare că duci vorba mai departe. Din fericire, din ce în ce mai mulți părinți își doresc să învețe să facă lucrurile diferit, să devină conștienți în rolul extrem de important pe care-l au în viața copiilor lor. Aș invita părinții să mă cunoască, participând la unul din seminariile sau workshopurile pe care le susțin în orașul lor. Accesând uraniacremene.ro pot afla despre locul și data evenimentelor, despre programul de parenting online pe care l-am creat, despre activitatea mea, în general.

Spor la crescut copii frumoși, și pe dinafară și pe dinăuntru!

Urmărește acum 3 clipuri video despre parenting cu Urania Cremene!

Share:
TwitterFacebookLinkedInPinterestGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.