Alexandra Cristea este o tanara extrem de frumoasa, cu o meserie pe masura. Este educatoare pentru 30 de copii de la gradinita „Piticot” din Galati si scrie pe blogul In gradina mea. Este o educatoare altfel decat educatoarele cu care suntem obisnuiti. De ce? Aflati din interviul de mai jos:

Care este povestea care sta in spatele ocupatiei tale de educatoare? Cum ai ajuns sa lucrezi aici?

Povestea nu e una tocmai fericita. Ca multi alti proaspat adulți iesiti de pe bancile facultatii, am tot depus cv-uri in stanga si-n dreapta, fara mare succes. Lumea voia experienta, eu n-aveam; iar cei care nu-mi cereau experienta, nu-mi cereau nici prea multe haine pe mine la locul de munca, ceea ce nu m-a incantat deloc. Acum, lasand gluma la o parte, din 10 anunturi de job-uri, la ora actuala, minim 7 sunt pentru videochat…Pe undeva e un mare semn de intrebare…

Pot spune ca m-am demoralizat atunci, am intrat in somaj, m-a bufnit rasul cand am vazut suma lunara dar mi-am spus ca e mai bine decat nimic. Si vreo 4 luni am stat asa, tot dand examene pe la biblioteca orasului, care ameninta cateva posturi libere, si depunand cv-uri in (aproximativ) toate directiile.

Apoi lumea mi s-a prabusit in cap. Tata s-a stins pe patul de spital, mama avea o pensie lunara de 500 de lei iar numai intretinerea era de platit vreo 560 de lei pe timp de iarna. Cumva trebuia sa actionez si timpul nu mai era de partea mea.

Asa ca am inceput sa apelez la sfanta pila. Am intrebat toate rudele, toti prietenii, toate cunostintele. Nimeni nu avea vreun pont pentru mine. Pana cand, parca picata din cer, o fiinta draga mi-a intins o mana si mi-a oferit un loc de munca la gradinita unde muncea si ea. Nu ma cunostea, nu o cunosteam, dar m-a ajutat enorm in clipa aceea si ii datorez mai multe decat isi imagineaza.

Trebuie sa remarc faptul ca nu esti o educatoare tipica. Cum imbini meseria de educator cu pasiunile tale: rockul, marea si scrisul?

Stii cum erau povestile cu supereroi? Asa si eu: ziua sunt educatoare, noaptea imi schimb costumul si sunt rockerita indragostita de mare, care viseaza texte si le pune pe hartie.

Stiu ca in majoritatea cazurilor, cand auzi cuvantul „educatoare” te gandesti la o doamna un pic plinuta, care poarta fuste pana la genunchi si are un coc in mijlocul capului. Probabil de aceea mi s-a parut si mie ciudat cand i-am auzit pe copii spunandu-mi „doamna”. Nu ma simteam deloc doamna lor educatoare, ci doar o prietena care-i supravegheaza, ghideaza si se joaca cu ei.

Dar orice doamna educatoare, indiferent de varsta ei, are si ea o viata personala, care nu are nicio legatura cu meseria sa. Nu pot sa spun ca le-am pus vreodata copiilor sa asculte Metallica sau ca m-am dus imbracata in piele si tinte la ora de engleza. Insa, mi se mai intampla uneori sa ma uit la ei si sa-mi vina idei de articole. Nu prea apuc sa le notez, dar pe majoritatea le tin minte. Chiar imi e drag sa scriu despre ei si nazbatiile pe care le fac.

Intotdeauna m-am intrebat cum poate rezista o educatoare energiei, mofturilor si nazbatiilor a atator copii. Asadar… tu cum rezisti?

La inceput a fost coplesitor. Eram destul de timida si la locul meu cand am inceput si-mi era foarte greu sa ii stapanesc. Energia lor era debordanta si ma cam darama din picioare. Erau in toate directiile, tipau, topaiau, radeau, chicoteau, alergau, se ciupeau, se gadilau. Iar eu stateam ca trista-n fata lor si incercam sa le explic ca la vaca se spune cow. Nu ma baga unul in seama si era chiar frustrant.

Apoi am realizat ca nici eu nu m-as fi uitat in directia mea daca as fi fost in locul lor. Cu copiii trebuie sa te iei la intrecere. Sa le furi din energie, sa te incarci cu ea si le-o oferi inapoi. Sa topai odata cu ei, sa razi odata cu ei, sa te joci cu ei si sa ii lasi sa se joace cu tine, atunci cand au ei chef.

Caci, da, e vorba de chef, oricat de ridicol v-ar suna. Ce, noi ca adulti daca n-avem chef sa facem ceva, ne putem concentra atentia 100% pe acel lucru? Normal ca nu!

Am invatat pe parcurs cum sa le atrag atentia si cum sa imbin jocurile educative cu „storcatoarele de energie”, ca sa imi pot desfasura lectia asa cum imi doresc. Cand sunt linistiti (rareori, dar se intampla), ne jucam stand jos, in semicerc. Iar cand se transforma in mici Speedy Gonzales, avem jocuri de miscare si cantecele, care ne salveaza de la un eventual haos.

E epuziant uneori, dar e placut sa le vezi micile chipuri incarcate de zambete si curiozitate.

La noi, conceptul Montessori este destul de putin cunoscut. Poti sa ne spui ce inseamna el mai exact si de ce ar trebui un parinte sa isi inscrie copilul intr-un astfel de program? Care sunt activitatile zilnice dintr-o gradinita Montessori si cu ce se diferentiaza ea de celelalte gradinite?

Am apucat sa lucrez cateva luni intr-o gradinita traditionala, apoi mi-am mutat domiciliu aici, la Gradinita Piticot, unde am adoptat sistemul Montessori si pot spune ca mi s-a parut o diferenta de la cer la pamant.

In sistemul traditional, educatoarea ii strange pe copii la mese si le prezinta o lectie standard, le da o fisa de colorat, le mai recita si o poezie pe care ei trebuie sa o invete, fie ca le place, fie ca nu, le mai pune si un desen animat la televizor si gata e ziua. Poate n-o fi peste tot asa, dar eu zic din ce am experimentat eu ca ajutor de educatoare, intr-o anumita gradinita.

In sistemul Montessori, insa, fiecare copil are libertatea de a alege un material cu care doreste sa lucreze, in functie de preferintele si dispozitia sa. Iar materialele Montessori sunt create de asa natura incat copilul sa se descurce singur, dupa ce i-a fost facuta prezentarea de catre educatoare. Daca unul din ei vrea sa-si spele farfuria din care a mancat (si majoritatea vor), are la dispozitie un material care ii permite sa faca asta. De asemenea, isi pot curata si taia legumele pe care urmeaza sa le manance, isi pot lustrui pantofii, isi pot coase un nasture si calca un sort.

Materialele pentru limbaj si matematica nu lipsesc nici ele. Invatam litere, cifre, ne interesam de mediul inconjurator si realizam harti sub forma de puzzle. Exista o varietate foarte mare de activitati pe care le poate face un copil in acest sistem Montessori. Dar cel mai important aspect este ca punem accentul pe liberul arbitru, pe vointa copilului si pe ritmul sau propriu. Nu il indopam cu informatii si nu-l obligam sa faca ceea ce nu-si doreste, ci-l indrumam si supraveghem pe calea pe care si-o alege el singur.

Presupun ca ai parte de ”programe artistice” in fiecare zi, in care auzi nenumarate perle ale copiilor. Pentru deliciul nostru, poti sa impartasesti cu noi cateva dintre cele mai amuzante?

Adevarul este ca mi-as dori sa pot inregistra toate minunatiile pe care le inventeaza.

In majoritatea timpului ei repeta ceea ce vad in familie si ceea ce vad la colegii lor, la gradinita. Ieri, de exemplu, doi dintre ei aveau in mana cate un cartonas sub forma de sticla (pe care le folosim la materialul pentru separarea si reciclarea gunoiului) si isi imitau taticii:
– Uite, uite, eu beau o bere. Ahhh ce rece si buna e!
– E mai bun vinu. Ce stii tu?! Berea te face de comanda…