Când aleg locul din care îmi fac cumpărăturile pentru casă, în special cele care țin de mâncare, mă gândesc la un mix între cât mi-e la îndemână să ajung acolo și apoi acasă, ce produse pe placul meu și conforme cu nevoile mele găsesc în magazin și, bineînțeles, să nu cheltuiesc toți banii de pe card. De aceea, drumurile mele la supermarket se împart între Auchan și Lidl.

La Lidl e ok în principiu. Ce mă deranjează un pic aici este că e mult mai mic, că laptele praf și pachetele de Pampers sunt doar de cele mici și că la raionul de haine sunt amestecate toate ca la second-hand. Dar, să zicem că e ceva peste care pot trece, deoarece produsele sunt de calitate, oferta e diversă și prețurile chiar sunt accesibile.

Însă, când mă duc la Auchan știu că trebuie să mă înarmez cu mult calm și să mă pregătesc de nervi, care vor fi oricum, oricât de calmă aș încerca să rămân. Deci… te duci și tu la Auchan ca omul care vrea să cumpere un cărucior întreg de produse. În general merg o dată pe săptămână sau o dată la două săptămâni și fac cumpărături pentru toată această perioadă. Și, ce să vezi… exact în mijlocul zilei, când magazinul e plin de oameni veniți la cumpărături, angajații pun marfa pe rafturi. Închid unele raioane ca să nu poți intra tu cât ei ”fac plinul”, timp în care te stresezi că te grăbești și nu mai poți aștepta. La cele unde nu e închis cu lanțul, găsești paleți întregi plini cu marfă care stau pe mijlocul culoarului și printre care faci slalom cu căruțul. Și zici ”pardon” și ”scuze” către angajații Auchan, care nu îți răspund și care se uită scârbiți la tine, de parcă îi deranjezi că ai venit și tu atunci la cumpărături. Și dacă mai ai norocul să prinzi și un căruț căruia nu îi merge bine o roată sau două… pregătește-te de o zi îmbufnată!

Și, bineînțeles, partea cea mai tare este că angajații vorbesc tare între ei, fac glume despre tipa cu care au fost azi noapte, înjură, își arată poze pe telefon, și te ignoră complet în timp ce tu încerci să îți faci cumpărăturile în liniște, cu un copil după tine. Și te chinui să ajungi pe raftul de sus ca să iei niște apă plată, dar, normal, nu ajungi, așa că te uiți după un angajat care să vină să dea marfa mai jos și să te ajute. Exact! Au treabă… să facă glume între ei. Bineînțeles, mă ajută tot un client mai înalt, venit și el la cumpărături.

Termin cumpărăturile și mă duc la casă, să plătesc. Iau toate produsele din coșul plin, le pun pe banda rulantă, apoi le așez în sacoșe și din nou în cărucior. Împing căruciorul cu bagaje și copil, las sacoșele și copilul jos, duc căruciorul la locul lui, apoi pornesc spre ușa rotativă, ca să ies la un taxi. Bineînțeles, ușa nu se rotește singură, ci trebuie împinsă, așa că, având mâinile pline, o împing cu umărul, cotul sau cu ce mai apuc. Simt cum mi se rup mâinile și, într-un final, ajung în stația de taxi din fața Auchanului. Ar fi fost perfectă o ușă chiar la ieșirea de la case, fix unde e stația de taxi, dar acolo e doar o ușă care e mereu închisă. Și uite așa ocolesc tot magazinul, cu mâinile pline și nervii cât tot Auchanul.

Și când văd prin Auchan semnele alea cu ”Suntem aici pentru dumneavoastră” sau ”Oferiți-ne feedbackul dumneavoastră!” mă gândesc că numai la nevoile mele nu se gândește Auchan. Pentru că a face cumpărături înseamnă mai mult decât a pune în coș și a plăti niște produse. Înseamnă o adevărată experiență, care ar trebui să fie una plăcută, ”dragă” administrație Auchan! Așa că, domnilor patroni și administratori de Auchan, vă provoc să vă faceți și voi cumpărăturile pe o săptămână în Auchan, împreună cu cel mic, apoi să ieșiți cu sacoșele în stația de taxi sau de autobuz! Nu e prea plăcut, nu?

Foto: palasmall.ro