Astăzi Rebeca împlinește un an și opt luni, iar nouă nu ne vine să credem cum a zburat efectiv timpul. Parcă mai ieri eram însărcinată și mă întrebam cum va fi copilul meu, iar astăzi mă bucur de un titirez băgat în priză.

Lumea mă întreabă adesea ”Ce mai face Rebeca?”, iar eu nu prea știu ce să răspund scurt la această întrebare. Pentru că Rebeca face o mulțime de lucruri și simt că am lângă mine un copil foarte matur. Și chiar dacă face o mulțime de năzbâtii, eu știu că este modul ei creativ de a descoperi de mică lumea înconjurătoare. Oricum, fățuca ei simpatică și perlele pe care le scoate mă fac să uit de orice boacănă, indiferent dacă a dărâmat dulapul și a intrat în sertar sau dacă a umplut DVD-ul cu monede.

Nu am stresat-o niciodată să facă activități care nu îi plac sau să o chinui să învețe lucruri mult prea avansate pentru vârsta ei. Însă, ce-i drept, vorbim enorm de mult cu ea despre orice, iar ea prinde numai cât le aude o dată. Și știu că am un copil minunat, pe care mă pot baza și cu care pot discuta în voie despre orice.

Dacă o întrebi cum o cheamă, îți spune Maria Rebeca Ignat. Știe că are aproape doi ani, că locuiește în Iași și că pe părinții ei îi cheamă Andreea și Etienne. Mănâncă singură, iar după ce termină își duce farfuria în chiuvetă și încearcă să spele vasele. Se chinuie să se îmbrace singură, iar uneori chiar îi iese surprinzător de corect. Ajută la pus vasele la loc și știe unde trebuie pus fiecare lucru. Duce singură la gunoi tot ce trebuie aruncat și adoră să măture, să dea cu mopul sau să șteargă praful și geamurile.

Este extrem de sociabilă, de generoasă și de iubitoare. Râde la toată lumea, vorbește cu oricine, îți dă orice îi ceri și este o super pupăcioasă. Are o energie debordantă și nu ne lasă să stăm nici o clipită. Cum ne așezăm pe scaun, cum vine să ne ridice și strigă ”Hai!”. Ne ia de mână și ne cheamă la joacă, la treabă sau la orice mai are ea chef să facă atunci. Și nu poate sta locului mai mult de câteva minute!

Știe cum se cheamă și ce face orice lucru din casă, de la alimente la aparate. Spune singură ce vrea să mănânce și cu ce vrea să se îmbrace, iar dacă nu îi place ceva, poți să stai și în cap că nu se răzgândește. Dacă face vreo boacănă fix când intru eu în cameră, își pune mâinile la spate, stă dreaptă și își pune fața de nevinovată, zicându-mi cu inocență că acolo nu e voie.

Bunica ei este absolut topită după ea, chiar dacă i-a rupt ochelarii, i-a spart un dinte, i-a desfăcut tastele la laptop și i-a împrăștiat casa cu șervețele rupte. Oricâte boacăne ar face, toți o iubim necondiționat și redescoperim prin ochii ei lumea înconjurătoare și bucuria de a fi copil.