Hai că o știi foarte bine pe asta! Ai auzit-o și tu de atâtea ori, când ai fost mic și încă o auzi în jurul tău! Exact, forțarea copilului să mănânce tot din farfurie și lăudarea lui când o face, de parcă ar fi avut nu știu ce mare realizare. Pe tine te laudă cineva când te ghiftuiești și termini tot din farfurie? Nu cred! Nici măcar tu nu o faci! Din contră, ți-e rău și regreți că ai făcut-o!
Și atunci? De ce ne îndopăm copiii cu mâncare, de ce îi forțăm să mănânce tot din farfurie și de ce le inducem această stare falsă de laudă că ar fi făcut ceva remarcabil? Sau, de ce îi cântărim în fiecare zi și ne crizăm de fiecare dată când cântarul arată mai puțin ca ieri sau ca… dimineață?
Chiar mă întreb cum a apărut isteria asta cu dorința părinților de a-și vedea copiii ghiftuiți și nebunia lor de a insista să vadă farfurii goale. Ce e așa de miraculos în a vedea o farfurie goală, iar toată mâncarea din ea să fie în stomacul copilului?
Mă gândesc că un copil forțat să mănânce tot din farfurie va prinde ură pe acest obicei și pe mâncare în general, dar, și mai rău, nu va mai ști cum să își potolească apetitul și limitele de mâncare. Nu mai spun de ideea de a-ți recompensa copilul în caz că mănâncă tot din farfurie, de genul ”Dacă mănânci tot din farfurie, te las afară”. Bietul copil va vedea acțiunea de a mânca doar ca ceva obligatoriu și neplăcut, care îi asigură drumul către către ceea ce își dorește cu adevărat.
Oare nu e mai bine să îl ajutăm de mic să descopere mâncarea, să o savureze așa cum dorește și să mănânce singur atât cât îi trebuie? Zic și eu…
Foto: imgbuddy.com
Ideea ca trebuie terminata toata mancarea din farfurie a fost fixata in subcontientul parintilor nostri de comunism. Atunci cand nu gaseai mai nimic si painea, laptele si uleiul erau date doar pe cartela… sa nu mai spun de puiul lunar, vanat, de 500g.
E de inteles de ce a ramas acest prost obicei, dar e de datoria noastra, ca parinti tineri si mult mai informati, sa ii corectam. Suntem fericiti (da)ca avem ce le da copiilor sa manance, asa ca poate ar trebui sa ne informam cat putem si sa incercam sa ne observam si sa ne ascultam copilul. Personal, am observat ca al meu a inceput sa refuze orice i-as fi dat cu lingurita, asa ca am trecut la autodiversificare. Si toata lumea e multumita!
Corect spune Smaranda, din pacate nu toti intelegem asta!
Fetita mea este foarte selectiva si deseori nu se atinge de nimic din ce gaseste in farfurie. Sunt tare frustrat din acest motiv, ajungand de multe ori sa manance doar sendvisuri sau pizza. Pentru ea contaza mult forma si culoarea si nu reusesc niciodata sa o conving macar sa guste, daca nu o atrage aspectul.