Primesc destul de des ”observații”, ”acuze” sau cum vreți să le spuneți în legătură cu modul în care aleg să o îmbrac pe fiică-mea. Ba că dau prea mulți bani pe haine și că nu ar avea nici un rost, că și așa ea crește repede și le poartă poate o singură dată. Ba că prea o îmbrac ”băiețește”, adică în pantaloni sau în haine care nu sunt ”în culorile standard”, pentru că ”fetițele ar trebui să poarte roz”. Și, ”preferata” mea: ”Ce o îmbraci așa ca în reviste? Înfofolește-o acolo cu ceva, că e doar un copil!”. Expresia asta cu ”Doar un copil” mă face să mă rostogolesc de nervi și să le spun tuturor în gura mare că ”Un copil nu e DOAR un copil”.

Un copil nu e o ființă mică și incompetentă, care nu ar trebui să aibă păreri sau gusturi personale.

Adesea, expresia ”E DOAR un copil” e însoțită de altele și mai groaznice, de genul ”Ce-i trebuie lui?” sau ”Ce știe el?”. Iertați-mă, dar eu chiar cred că fiică-mea, la 16 luni, e o persoană competentă, în care am încredere și care are personalitatea sa. Ea îmi spune DA sau NU de fiecare dată când alegem ceva, fie că e o haină, o pereche de papuci, jucării, o carte sau mâncarea din acea zi.

Îmi place să o îmbrac ”ca din revistă”, cum zic unii, nu ca să fie ea mai moțată și, în nici un caz să fie ”prințesa lui mami”. Îi arăt mai multe tipuri de haine și le alegem împreună pe cele pe care considerăm că ne plac și ne vin mai bine. Vreau să își dezvolte de mică simțul estetic și vreau să știe de mică faptul că eu am încredere în alegerile ei. Nu vreau nici să o îmbrac în haine de tot râsul, care să nu îi creeze un stil personal, dar nici să o îmbrac în haine exagerate pentru vârsta ei.

Nu cred că ar trebui să ne batem joc de modul în care ne îmbrăcăm copiii, înfofolindu-i cu haine care nu merg împreună, haine mult prea groase pentru o anumită vreme sau haine vechi și murdare, pentru că ”sunt DOAR niște copii”. Nu cred că toate hainele lor ar trebui să fie roz pentru fete și albastre pentru băieți. Nu cred că toate hainele lor ar trebui să fie cu personaje din desene animate. Nu cred că n-ar trebui să ne pese că hainele lor stau ca pe gard pe ei și să invocăm motive fără argumente solide, transmițându-le de mici ideea că tot ce zicem noi e sfânt, că trebuie să fie obedienți și că nu avem încredere în deciziile lor sau în faptul că ei chiar ar putea lua decizii.

Și uite așa văd băieți cu pulovere băgate în pantaloni și ăia ridicați până în pod; fetițe cu șosete în sandale, indiferent de vârstă sau de vreme; copii îmbrăcați cu niște oribilități de haine, de parcă s-ar bate părinții lor să obțină premiul pentru ”Cel mai urât îmbrăcat copil”.

Și vă rog eu mult să nu invocați aici lipsa de buget a unora. Banii și bunul gust nu sunt și nu ar trebui să fie niciodată direct legate una de cealaltă. Putem avea copii îmbrăcați curat și estetic și cu bani puțini. Trebuie doar să ne privim copiii cu dragoste, cu respect și cu încredere!

Foto: celebritybabies.people.com