Știi acele fetițe fashioniste care participă la concursuri de frumusețe și care sunt acoperite din cap până în picioare de machiaj și accesorii de adult? Ei bine, despre ele și, mai ales, despre mamele lor aș vrea să vorbim astăzi. Țin minte că era pe Travel and Living o emisiune de genul ăsta, care se chema Toddlers and Tiaras, cu fetițe care participau la concursuri de frumusețe și, practic, aceasta era toată activitatea lor de copil. Pentru că, dacă vrei să participi la un astfel de concurs și vrei să și câștigi, trebuie să muncești serios pentru asta.

Și uite așa începe procesul de forțare a copilului să facă lucruri pe care nu le vrea, dar despre care ajunge să creadă că sunt normale pentru vârsta lui. Adică, să își pună pe față jumătate de tub de fond de ten și foarte multă pudră, gene false, ruj, fard de ochi, bijuterii, păr vopsit și tapat, sprâncene smulse, bronz fals, haine incomode și… pantofi cu toc. Să zâmbească fals, să dea din mână și din corp, să muncească toată ziua un rol. Deși, vorbim de fetițe de 3, 4 sau 5 anișori.

Pe lângă faptul că nu mai au timp să se bucure de copilărie, pentru că trebuie să repete toată ziua reprezentațiile pentru concurs și să participe la cât mai multe astfel de evenimente, aceste fetițe cresc cu ideea că frumusețea primează, că în viață trebuie să faci orice ca să câștigi și că e ok să te maturizezi cât mai repede. Și, dacă stau bine să mă gândesc, nici măcar nu e vorba de maturizare!

Am fugit și voi fugi întotdeauna de aceste lucruri mult prea ”girly”, ”glamorous”, ”diva”, ”fashionista”, ”prințesă”, mai ales când sunt duse atât de la extrem. Vorba aia, e treaba acelor mame ce fac cu proprii copii, dar, când le văd pe bietele fetițe acoperite de machiaj și încorsetate de rochii incomode, așa mă gândesc la fiică-mea care se cațără pe oriunde și se bucură din plin de copilărie, că mi se face milă pentru ele. Și, deși știu că nu e bine, îmi vine să le iau de acolo, să le demachiez și să le dau o jucărie în mână sau să le pun să alerge de bezmetice pe afară, să simtă gustul minunat al copilăriei și, până la urmă, bucuria vieții!

Pentru că există o linie bine delimitată între a-ți învăța fetița să fie cochetă și în a o transforma în fashionistă de carieră. Sau, cum îmi place mie să le zic, în niște monstruleți care cred că pot avea totul pe baza frumuseții lor și uită ce înseamnă respectul și bunul simț. Și, până la urmă, frumusețea unui copil nu stă în mișcările de scenă și în machiajul fals pe care îl poartă, ci în inocența și în drăgălășenia lor naturală!

Foto: youtube.com